Dorel Găină, artist optzecist orădean stabilit la Cluj-Napoca, este profesor universitar la Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca. Invitat la Festivalului Naţional Studenţesc de Fotografie Creativă „OpenIris” de la Timişoara pentru a susţine conferinţa „Despre declinările fotografiei. O viziune personală”, artistul orădean şi-a lansat şi cartea „Anud, din nou și de-a pururea” apărută la editura Brumar.

Dorel Găină mărturiseşte în cartea sa că le datorează părinţilor „încurajarea şi înţelegerea pasiunii pentru desen, declinările, aplicaţiile şi derivatele lui”. Iar pasiunea pentru fotografie porneşte datorită pasiunii pentru câini. „În 1970, pe când eram în clasa a X-a, la Oradea a avut loc prima expoziţie-eveniment-concurs chinologic, din România. Aveam pe raft, două aparate foto Certina, de fabricaţie est-gemană, câştigate la concursuri de bandă desenată. Am apelat la un coleg de clasă să le încarce cu film şi să mă instruiască întru folosirea lor, şi de atunci am devenit dependent de fotografie…şi de fotografie”, scrie artistul.

„Anud, din nou și de-a pururea” este, de fapt, imortalizarea între coperţile unei cărţi a unei expoziţii inedite ce a avut loc acum un an, pe 2 noiembrie. Atunci a fost vernisată tot la Timişoara, la Calpe Gallery, expoziţia de fotografie Neo Anud a lui Dorel Găină, expoziţie organizată de IrisPhotoClub din cadrul Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara şi curatoriată de Damian Diaconescu.

Atunci, cele 28 de fotografii expuse au fost însoţite în spaţiul expoziţional de 28 de poezii scrise de artist în ziua de dinaintea vernisajului, după care au fost dăruite organizatorilor expoziţiei şi amfitrionului galeriei.

”Anud, nume sau stare, meditație sau iluzie, materie sau spirit ? …se întreabă, caută și răscolește cu obstinație Dorel Găină de 10 ani încoace, prin abisul fluid al imaginii digitale, purtat parcă, în voie, de vortexul destinului artei vizuale contemporane. Neo Anud, Anuda, Anuda plus, Anudar, Anudark, Anud Ciel, sunt etape ale unor explorări, prin care artistul caută un alt sens al conceptului «nud», diferit de cel al citirii imediate, detașat de obsesia «carnală», convențional-instinctuală. Frumusețea naturală a feminității se institue în imaginile sale ca un întreg omogen, în care trupul tinde sau chiar se dizolvă în ambientul compozițional, întocmai ca și starea incertă a imaginii virtuale, a imaginii din oglindă, sau cea nedefinită a vederii periferice. Acele accente dominante de flu-uri vaporoase în care corpul delicat al femeii se prelinge cumva eteric, conferă imaginii dimensiunea sa temporală, vie, un parcurs poetic, imponderabil, evitând siguranța epică a timpului parcurs, trupurile și obiectele plutesc spre condiția lor poetică, metaforică, propusă și controlată de artist. Amploarea exploratorie a acestui proiect complex se regăsește și în diversitatea debordantă a soluțiilor cromatice, de fapt artistul pare că se joacă voluptos, sărind de la un registru coloristic la altul, încercând să prindă cât mai multe sensuri și semnificații ale personajului său central, Anud.
Neo Anud, această nouă, recentă variantă, ne portă din abisul straniu, neliniștitor, întunecat, al nonculorii, până în cele mai calde și mai plăcute tonuri posibile, creionând astfel diversitatea debordantă a lumii contemporane, dar mai cu seamă a imaginarului – Dorel Găină”, prezenta atunci lucrările la vernisaj lect. univ. dr. Gheorghe Șfaițer de la Facultatea de Arte şi Design Timişoara.

„Complot” editorial

La un an de la expoziţie, printr-un „complot” iniţiat de omul de cultură Robert Şerban, şi în complicitate cu galeristul Călin Petcana, soţia acestuia, Gabriela Petcana, directorul Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara, Vlad Gârboni, mentorul şi coordonatorul Fotoclubului Iris, Damian Diaconescu, şi cu contribuţia artistei Andrada Damianovskaia, fotografiile şi poeziile s-au reunit în cartea „Anud, din nou și de-a pururea”.

Lansarea cărţii a avut loc pe 31 octombrie 2021, tot la Calpe Gallery, evenimentul fiind prezentat de scriitorul Robert Şerban. „Despre Anud, Neo Anud şi complicatele, întru indistincţie, şoapte, ziceri, precum sau pre-versuri ce-i sunt dedicate. O noapte, din 1985. Desenez, de fapt comit ceva între grafică şi pictură, într-o antinomică abordare de figurativ realist şi expresionism sălbatec şi abstract, o baladă vizuală a scufundării-nescufundării Titanicului. Terminată lucrarea, ispita mă păcăleşte şi atrage într-o cursă-capcană-ambuscadă ce continuă şi acum, respectiv însoţirea imaginilor vizuale cu texte auctoriale. Atunci a pornit o poveste, nicicând terminată-încheiată, Celelalte peregrinări ale Micului Prinţ-Exuperyian şi ale prietenilor lui pre ţărmurile Mediteranelor Fictive. În noapte, privind lucrarea terminată am conceput şi i-am ataşat textul auctorial care povestea despre Titanicul-Epavă, bolnav şi ruginit şi oftând cum că nu poate să se scufunde întru definitivă odihnă, în îmbrăţişarea adâncului de ape până când nu primeşte prin accept şi descânt binecuvântatrea unor prieteni ce-l găsesc în ciuda hainelor ceţuri ce-i ascund aflarea. Îl găsesc, aflaţi întru întâlnire de taină şi tacla, pe puntea Titanicului, Micul Prinţ, vulpea şi aviatorul. Aflând care e oful Titanicului îi acordă acceptul, însoţit de necesarul descântec, şi astfel acesta se scufundă definitiv, mulţumindu-le pentru ajutor, prin vaiet prelung de răguşită sirenă. Peste timp, iată, expoziţia de fotografie declinată, Neo Anud , de la Galeria Calpe din Timișoara, am însoţit-o cu 28 de – niciodată nu sunt hotărât cum să le numesc – şoape, ziceri, lamento-uri, precum sau pre-versuri, antipoezie, texte, abrupt spus, pe care le-am conceput şi scris, febril, la Cluj, în preziua vernisajului, dedicate lui Anud, cea nouă şi de-a pururea şi care au primit forme de precum cărţi-obiect de artist-autor”, scrie Dorel Găină în cartea sa.

Talentul, pasiunea şi aplombul lui Dorel Găină s-au declinat de-a lungul anilor în diferite direcţii, de la pictură, design, artele volumului, arhitectură, arte instalaţioniste, fotografie, şi până la arte performative, „într-o ciudată şi paradoxală împletire de autarhie firească, anonimat asumat şi exhibiţionism parcimonios”. O fărâmă de trăire a artistului o putem acum păstra şi lua cu noi prin cartea „Anud, din nou și de-a pururea”.