Mană cerească li s-a părut angajatorilor sprijinul de 2.500 de lei, promis de Guvern, pentru dotarea cu aparatură a salariaților trimiși să muncească de acasă în perioada stării de urgență. OUG 132/2020 care reglementează acest sprijin prevede că sunt eligibili angajatorii care au avut în perioada stării de urgență, 18 martie – 14 mai, cel puțin 15 zile lucrătoare, persoane care au lucrat în regim de telemuncă.

[eadvert]

Cei mai mulți s-au grăbit să solicite finanțările promise, înscriindu-se pe platforma aici.gov.ro. Problemele au apărut când au văzut că li se resping cererile pe motiv că nu se încadrează. Unii au confundat telemunca cu munca la domiciliu. Ori aceste activități sunt reglementate prin două legi diferite. Telemunca prin Legea 81/2018, iar munca la domiciliu prin Legea 53/2003 Codul Muncii.

Telemunca vs munca la domiciliu

Potrivit Legii 81/2018, telemunca oferă angajatului posibilitatea de a lucra de la distanță, într-un alt loc decât locul de muncă. Asta înseamnă că nu îi este condiționată locația în care își desfășoară activitatea, atât timp cât are la dispoziție echipamentele de lucru necesare.

Angajatorul trebuie să asigure toate mijloacele tehnologice referitoare la tehnologia informației și cea a comunicației și/sau echipamente de muncă necesare prestării în siguranță a activităților zilnice, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. De asemenea, angajatorul trebuie să verifice și să întrețină echipamentul de muncă pus la dispoziția angajatului. În ceea ce priveste telesalariatul, acesta are aceleași responsabilități pe care le-ar avea dacă și-ar desfășura activitatea de la birou.

Munca la domiciliu este reglementată prin Legea 53/2003 Codul Muncii și se adresează salariaților care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuțiile specifice funcției pe care o dețin. Munca la domiciliu nu ține, neapărat, de dotarea angajatului cu mijloace tehnologice referitoare la tehnologia informației și cea a comunicației. Munca la domiciliu se poate efectua și pentru desfășurarea activității de cusut pantofi, spre exemplu.

Mulți angajatori au făcut greșeala de a încheia acte adiționale, sau nu, pentru personalul trimis să muncească de acasă în perioada stării de urgență în baza Codului Muncii, nu în baza Legii 81/2018, care reglementează telemunca. Aceștia nu se încadrează pentru a beneficia de sprijinul promis de Guvern.

În Bihor

„Până în prezent am plătit 265.000 de lei pentru 106 persoane, cereri depuse de 16 angajatori. Suma aceasta acoperă solicitările companiilor din data de 14, 15 și 16 septembrie. Acuma descărcăm situațiile depuse în 17 și 18. Ca număr de solicitări, au fost depuse până acum 37 de solicitări pentru 310 telesalariați, în valoare totală de 775.000 de lei. La acestea se mai adaugă încă 16 solicitări depuse până în data de 30 septembrie, pentru 224 de oameni, în valoare 560.000 de lei. Deci, în total sunt depuse 53 de solicitări, pentru 534 de persoane, în valoare de 1.335.000 de lei. Au fost respinse opt cereri din perioada respectivă, pentr 67 de telesalariați, în valoare de 67.500 de lei”, ne-a informat Békési Csaba, directorul executiv al AJOFM Bihor.

Motivele respingerii au fost: lipsa actelor adiționale la contractele de muncă sau a contractelor încheiate pe baza legii telemuncii.

„Condiția principală pentru a beneficia de acest sprijin era ca telemunca să fie certificată ori prin contract individual de muncă încheiat pe baza Legii 81/2018, ori prin act adițional care modifică contractul individual de muncă pe baza aceleiași legi”, specifică șeful AJOFM Bihor.

Acesta adaugă că în perioada stării de urgență, foarte mulți angajatori au lucrat de la distanță cu angajații lor, dar nu era o relație de muncă certificată, reglementată prin act adițional. Era pur și simplu o înțelegere. „Oricine ar putea, acuma, să facă un act adițional, dacă nu ar trebui să-l înregistreze în REVISAL. Înregistrarea nu se poate face retroactiv”, a precizat Békési Csaba.