De curând a avut loc la Teatrul Regina Maria premiera spectacolului „Avalanşa” de Tuncer Cücenoğlu, în regia lui Petru Vutcărău. Miercuri seara, spectacolul a fost jucat în prezenţa autorului turc. Tuncer Cücenoğlu este unul dintre cei mai importanţi dramaturgi turci contemporani, extrem de jucat şi invitat să facă parte din multe jurii de specialitate la festivaluri de teatru sau la concursuri de dramaturgie. El este supranumit „Cehov al Turciei”.

Din spusele sale, textele sale sunt jucate mai mult în Rusia decât sunt jucate piesele lui Cehov. Tuncer Cücenoğlu este membru al Uniunii Scriitorilor din Turcia, membru al International Pen Club Turkish Center şi este profesor de dramaturgie.

O poveste reală

Textul piesei este inspirat din povestea reală a locuitorilor unui mic sat din Anatolia de Sud, care trăiesc toată iarna în muţenie, cu frica de avalaşă. Până în primăvară totul e paralizat, nu se fac nici nunţi şi botezuri. Dramaturgul a aflat povesteade la un prieten regizor şi l-a inspirat. Este de fapt o situaţie a tuturor, universală. „Avalanşa” se joacă de foarte multă vreme, în foarte multe teatre din întreaga lume, pentru că toată lumea găseşte ceva interesant în această piesă şi se regăseşte. De fapt, fiecare ţară are avalanşa deasupra capului.

„Cunosc şi apreciez foarte mult teatrul din România şi consider că este un teatru de calitate şi printre primele din Europa. Mai am cel puţin şase piese traduse în limba română. Sper să le văd şi pe acestea pe scenele din România. Îmi doresc o colaborare foarte lungă, pentru a face cunoscut teatrul românesc şi în alte ţări. Iar cu teatrul din Oradea am o legătură de suflet”, a spus Tuncer Cücenoğlu la conferinţa de presă, prin intermediul doamnei Nermin Hogea, cea care a realizat traducerea textului în limba română.

Dramaturgul spune că managerul interimar al teatrului, Elvira Rîmbu, i-a propus să se monteze piesa la Teatrul Regina Maria în regia lui Petru Vutcărău. Sunt oameni pe care spune că îi apreciază foarte mult şi cu care a colaborat foarte bine. Consideră că piesa a avut o aşa de mare deschidere în lume deoarece mesajul clar este că nimeni nu trebuie să tacă, toată lumea trebuie să ia atitudine şi să nu se lase călcată în picioare de un presupus pericol. Are 28 de piese scrise dintre care aproape toate se joacă. Dar dintre toate, „Avalanşa” a avut cel mai mare impact.

Pentru regizorul Petru Vutcărău, este bucuros că a lucrat la această piesă. Înainte să o citească în limba română a citit-o în limba rusă. L-a impresionat foarte mult, dar din varii motive nu a reuşit să o monteze până aici, la Oradea. Mulţumeşte conducerii teatrului şi în special Elvirei Rîmbu care a fost inspirată să îi propună această piesă.

„Pe lângă faptul că am lucat interesant cu echipa şi mi-am dorit să fie un spectacol care să fie interesant şi pentru public, piesa mi-a oferit ocazia ca regizor să descopăr în mine alte mecanisme de a citi textul, de a-l revedea. E foarte greu să traduci un text dintr-un limbaj literar într-un limbaj teatral, scenic. Eu cred că regizorul este un fel de traducător. Ca literatura să devină teatru e nevoie de nişte secrete, de nişte mecanisme pe care să le aplici ca să transmiţi mesajul autorului dramatic către public. Acest text m-a ajutat să îmi perfecţionez ca regizor mecanismele de traducere”, spune Petru Vutcărău.

„Textul este scris ca o istorie foarte realistă, ce ţine de cotidianul vieţii noastre. Săpând în adâncuri şi încercând să îl descifrăm, am descoperit că de fapt acolo zace ceva preţios. Dacă îţi pui multe întrebări şi încerci să cauţi răspuns la aceste întrebări – „Ce înseamnă concret avalanşa?”, „Ce înseamnă tradiţie?”, „Ce înseamnă lege?”, şi „Ce importanţă au ele pentru omul de rând?” – mi-am dat seama că mi-aş dori să scot textul dintr-un spaţiu realist, literar şi să aduc nişte semne în spectacol prin intermediul limbajului teatral pentru ca să comunicăm spectatorului şi altceva decât pur şi simplu o situaţie literară realistă din viaţa cotidiană. Mă bucur foarte mult că am găsit limbaj comun cu echipa de creaţie şi că am reuşit să facem nu un spectacol care are loc în Turcia, ci un spectacol care are loc oriunde, inclusiv în România”, a explicat regizorul.

Un spectacol dacă este reuşit, nu este doar meritul regizorului, spune Vutcărău, şi crede că succesul unui spectacol se datorează în ce măsură toţi cei care lucrează la spectacol reuşesc să găsească un limbaj comun şi să comunice pe aceeaşi lungime de undă.

„Am lucrat cu actorii excelent! Amalia Buie a lucrat la costumele pe care le-a redesenat de mai mule ori până când am ajuns împreună la un numitor comun, ca fiecare personaj să transmită ceva, să fie mai mult decât un caracter, să vină şi cu un mesaj personal. Vreau să mulţumesc autorului Tuncer Cücenoğlu pentru faptul că a scris acest text. Este o realizare pentru teatru. Autorii trebuie să mai scrie astfel de texte. Îmi pare rău că temele avalanşei sunt în continuare actuale. Abia aştept să recitesc textele domniei sale pe ntru a vedea cre este următoarea piesă pe care am să o montez”, a concluzionat regizorul.

Nodurile de cuvinte

Amaliei Buie i s-a părut o responsabilitate foarte mare care i s-a pus pe umeri şi a luat foarte în serios această misiune. „Trebuia să arat publicului ceea ce încerca scriitorul să spună, ceea ce încerca să spună regizorul, să fac actorii să se simtă bine, să arate bine, să se potrivească ideea mea cu cea din decor şi totodată să fiu eu mulţumită şi să simt că mi-am dat tot interesul.

Cea mai bună modalitate din punctul meu de vedere a fost să realizez manual mai multe piese vestimentare. Prin acele noduri pe care le-am realizat manual am încercat să exprim încorsetarea, înnodarea cuvintelor care ar trebui să vină şi nu vin din cauza fricii. Am încercat să creez un personaj care să transmită o energie cu care publicul să rămână, să simtă acele emoţii de fiecare dată când se gândeşte la Avalanşa”, spune Amalia Buie.

„Avalanşa” a avut până acum 40 de montări în toată lumea, din Argentina până în Japonia şi din Norvegia până în Mexic. În România s-a montat de trei ori. Orădenii sunt invitaţi şi ei să facă parte din spectacol pe scena Teatrului Regina Maria, intrând pe aceeaşi lungime de undă şi regăsindu-se în subiectul universal.