În prima zi a Festivalului Medieval al Cetăţii Oradea, după cum spune programul, primul care va urca pe scena mare va fi Bródy János. Artistul este fostul solist al cunoscutei formaţii rock maghiare Illes, care a activat în perioada 1960 – 1973.

După destrămarea trupei, Levente Szörényi şi Bródy János au continuat să lucreze împreună la alte proiecte, cel mai notabil fiind trupa Fonográf, care a încercat să combine elemente de muzică country cu muzica populară maghiară. De asemenea, cei doi au colaborat în continuare cu artista Koncz Zsuzsa, căreia i-au compus mai multe piese.

Trupa Illes s-a mai reunit cu diferite ocazii, la diferite evenimente. Bródy János şi-a început cariera solo în 1987. De-a lungul carierei a câştigat premii importante în calitate de cântăreţ, compozitor şi scriitor de piese muzicale: premiile Kossuth şi Liszt Ferenc.

Trecerea spre concertul „Menestrelii Cetăţii Oradea & invitaţii” s-ar putea face prin Dan Andrei Aldea, care povestea la un moment dat că l-a cunoscut pe Bródy János acum peste patru decenii, când trupa Sfinx, din care făcea parte Aldea, s-a întâlnit cu formaţia Illes la un concurs în Germania Democrată.

Artistul îşi amintea că cei de la Illes au rămas foarte miraţi când Sfinx le-a luat de sub nas toate premiile. Unii s-ar putea întreba, văzând lista – Dan Andrei Aldea, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Mircea Bodolan – totuşi, cine sunt menestrelii Cetăţii şi care sunt de fapt invitaţii? Gazde sunt Mircea Bodolan, care este născut la Oradea şi se pare că doreşte să revină pe plaiurile natale, şi Dan Andrei Aldea, reîntors din Germania şi stabilit în Oradea, căsătorit cu o orădeancă. Invitaţii sunt, desigur, Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă. I-am rugat pe cei doi invitaţi să ne spună câteva cuvinte despre prietenia care îi leagă de ceilalţi colegi de scenă din seara de azi, din Cetatea Oradea.

„Facem ce ne place”

Mircea Baniciu: „Prietenii mei, alături de care particip în acest spectacol, sunt unii dintre cei mai vechi și mai statornici. Aș vorbi mai întâi despre Mircea Vintilă, cu care am colindat toată lumea, fiind colegi în Pasărea Colibri, și chiar colegi de cameră aș putea spune, în acele nenumărate zile și nenumărate spectacole şi kilometri, care a fost o perioadă extraordinară.

Acum el îşi vede de proiectele lui, eu de ale mele, dar rămânem atunci când ne întâlnim foarte apropiaţi. Îl apreciez pentru talent şi pentru înverşunarea cu care merge înainte şi, nu întâmplător, foarte frumos, foarte bine. Eu îl iau de multe ori ca exemplu, pentru că e mai ordonat şi mai «devreme acasă» decât mine.

Pe Dan Aldea l-am cunoscut în prima perioadă, în perioada Phoenix, când Dan Aldea conducea trupa Sfinx, şi am avut nişte momente în care am colaborat, aş putea spune, dar pe vremea aceea eram cumva «adversari», fiindcă bucureştenii îi luau pe ei drept exemplu ca cea mai bună trupă, iar toată ţara ne lua pe noi. Lucrul acesta nu ne-a făcut să ne duşmănim după nişte ani de zile, pentru că lucrurile au mers frumos înainte. În ce mă priveşte, pentru că ei au plecat în Germania, nu ştiu ce Dumnezeu au făcut pe acolo, şi au venit înapoi, nu foarte mulţumiţi de ce li s-a întâmplat acolo.

Eu am fost, zic eu, mai norocos un pic pentru că n-am avut toate ingredientele pentru a-mi schimba viaţa, pentru a pleca în Germania, şi nici nu mi-a convenit ideea. Ei au plecat încercând să facă mai mult, deci mă refer la colegii mei din Phoenix şi la Dan Aldea. Colegii lui din Sfinx au rămas aici şi au făcut treabă foarte bună. Mă refer la Mihai Cernea şi la Bibi Ionescu – amândoi sunt conducătorii unor firme foarte importante în Bucureşti. Lucrurile au mers înainte.

Dan Aldea continuă să facă muzică, şi la o calitate excepţională. Mărturiseşte pe undeva că a făcut exact ce şi-a dorit şi face în continuare. Cred că ăsta este cel mai important lucru pentru fiecare dintre noi, să facem ce ne place. Şi dacă mai vin şi bani e extraordinar, viaţa noastră curge frumos înainte. Rămân încântat şi bucuros să îl revăd pe Dan Aldea, fiindcă l-am apreciat întotdeauna pentru muzica lui, şi nu numai eu, ci toată gaşca noastră, şi mă refer la Colibri, la Pittiş, la Vintilă şi la toţi ceilalţi, cei care au fost colegi cu el în Cenaclu. Eu am fost foarte puţin în Cenaclu.

Cu Mircea Bodolan am avut atingere mai puţin, dar îl ştiam de actor, de un băiat care compune, care cântă frumos şi care are idei. L-aş revedea cu mare bucurie pentru că nu ne-am prea văzut în ultima vreme, noi având la un moment dat în Casa Studenţilor din Timişoara spaţiu pentru repetiţii, şi ne vedeam foarte des acolo.

Era o terasă în spate, care se numeşte Old School, şi adesea poposeam pe acolo, şi nu întâmplător până târziu, Mircea Bodolan fiind un povestitor extraordinar şi întotdeauna ne-a făcut plăcere să îl avem între noi, în turnee, când ne-am întâlnit în foarte multe spectacole. Apreciez faptul că l-aţi invitat şi mulţumesc pentru faptul că avem prilejul să ne revedem”.

„Spectacolul este al tuturor”

Mircea Vintilă: „Sunt prieten şi cu Dan Andrei Aldea, şi cu Mircea Bodolan, şi cu Mircea Baniciu. Începuturile mele muzicale se leagă de aceşti trei buni prieteni ai mei. Cu Mircea Bodolan am cântat de la început, am cântat şi în Cenaclul Flacăra în foarte, foarte multe spectacole. Cu Dan Andrei Aldea este o prietenie şi veche, şi atât de preţioasă. Îl consider pe Dan Andrei Aldea printre cei mai mari muzicieni români contemporani. Împreună am lucrat şi la un album al meu, pe versuri de poeţi, cu aranjamentele muzicale făcute de Dan Andrei Aldea.

Cu Mircea Baniciu este o altă prietenie veche, frumoasă şi la fel de preţioasă. Atunci când Mircea Baniciu a mers în spectacole în formula «Omul cu chitara», noi am cântat de foarte, foarte multe ori. Se obişnuia în acea vreme ca spectacolele să fie în aşa fel organizate încât un cantautor sau doi să cânte în prima parte a spectacolului, şi în partea a doua să fie o formaţie.

După aceea am fost împreună într-o formulă de mare succes, Pasărea Colibri, un spectacol – zic eu – foarte interesant. Deci, patru prieteni care se întâlnesc la Oradea şi cred eu că vom face un spectacol atât de bun pentru publicul care ne iubeşte. Vă spun asta pentru că am fost de-a lungul anilor de foarte multe ori în Oradea şi în ultima perioadă am făcut şi spectacole de club, unde publicul este foarte aproape de tine.

Spectacolul nu este numai al meu şi al altora, ci spectacolul este al nostru, al tuturor. Este un spectacol total, şi cred că este foarte bine ce se întâmplă. Deci publicul ne iubeşte, noi îi iubim pe ei şi sperăm că în Oradea vom face un recital de calitate, şi la finalul spectacolului orădenii să ţină minte şi să ne mai cheme, dacă s-au simţit bine”.

Aşadar, o seară plină de nostalgie, o întâlnire frumoasă între prieteni dragi, un prilej de aduceri aminte, şi pentru cei din faţa scenei ocazia de a cânta piese arhicunoscute şi de a-i vedea împreună, pe aceeaşi scenă. La noi, în Cetatea Oradea.