În ciuda discursurilor frumoase de joi, rostite de către amfitrioni, jurnaliştii prezenţi în Teatru de Stat Oradea au putut remarca efectul vizual curios al unor basoreliefuri de dimensiuni mici. Din cauza înălţimii tavanului din sala de spectacole şi a dimensiunilor mici ale unora dintre inserţiile ce sugerau diverse forme în relief, de aceeaşi culoare ca şi tavanul – alb – apărea senzaţia de tencuială cojită, ce stă să cadă!
Doar cu binoclul se poate observa că tencuiala nu e bolnavă ci, dimpotrivă, înfrumuseţată! Desigur, o dată privitorul avizat despre ce e vorba, percepţia se schimbă întrucâtva, însă efectul nu dispare. Am mai putut constata faptul că aceste basoreliefuri sunt în bună măsură inutile, având în vedere anvergura mică a acestora, comparativ cu celelalte decoraţiuni aurii cu care se poate mândri tavanul sălii de spectacole al Teatrului.
Explicaţia lui Pafka
Arhitectul Ernest Pafka, direct responsabil de aceste aspecte estetice, s-a arătat contrariat de observaţiile redactorului Jb, ţinând să pareze consideraţiile critice. Pafka ne-a explicat că a dorit să păstreze originalul pe care l-a găsit înainte să înceapă lucrările de recondiţionare, iar din acest motiv nu toate ornamentele executate din gips au fost aurite. Însă nefiind aurite, cele mici şi-au pierdut practic rostul estetic, albul dând senzaţia neplăcută arătată mai sus. Mai mult, originalul la care se referă Pafka nu e originalul de la începutul secolului trecut, când s-a ridicat teatrul. E un „original” realizat pe timpul „Epocii de Aur” când, paradoxal, prea mult lux şi confort nu era privit cu ochi buni de către autorităţile comuniste.
Călin Corpaş
Teatrul se redeschide abia la anul
Citiți principiile noastre de moderare aici!