Chiriac, felicitat si de Academie

Sala de Onoare a Palatului Baroc a reunit, luni seară, oameni de cultură orădeni la lansarea volumului „Interferenţe intelectuale. Studia in honorem Aurel Chiriac Sexagenarii”, coordonat de prof. univ. dr. Barbu Ştefănescu şi dr. Ioan Goman. Evenimentul onorific a captat atenţia auditoriului de-a lungul unor ample discursuri, care au surprins o bună parte din meritele şi activitatea de până acum a managerului Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac.

Din start, prorectorul orădean Sorin Şipoş a salutat iniţiativa, cu bună tradiţie academică, de a se marca „bornele” biografice ale personalităţilor culturale prin redactarea unui volum cu lucrări oferite în aceste sens de colaboratorii sărbătoritului.

Evident, volumul dedicat lui Aurel Chiriac este axat pe contribuţii muzeografice, atât ale colegilor cât şi ale doctoranzilor pe care i-a coordonat. Iar multitudinea de tematici prezente în carte reflectă şi vasta arie de interes profesional ale omagiatului.

Laudatio academic

Academicianul Marius Porumb a dat citire unui «laudatio» dedicat „celui mai harnic şi devotat director al unuia din cele mai mari muzee din ţară, dascăl universitar, împătimit cercetător, cunoscător al artei şi tezaurului popular”. Amintind că Aurel Chiriac s-a format în „zodia” savantului şi academicianului Virgil Bătăşanu, Marius Porumb i-a înmânat o diplomă de excelenţă din partea Institutului de Arheologie şi Istorie din Cluj-Napoca dar şi din partea Academiei Române.

A venit rândul decanului Ioan Horga să-şi exprime satisfacţia că Facultatea de Istorie din Oradea are parte de profesori precum Dumitraşcu, Faur, Drecin şi Chiriac. „Dânşii sunt şi vor rămâne modele pentru tinerele generaţii de istorici şi universitari”, a apreciat Horga.

Profesorul Barbu Ştefănescu a evocat amintiri din tinereţea contemporană cu Aurel Chiriac şi, printre altele, a remarcat capacitatea acestuia de a trece cu eleganţă peste „inamiciţiile” venite din diferite direcţii şi alimentate de „obscurantism, diletantism sau politicianism”. Totodată, Ştefănescu şi-a exprimat speranţa că Muzeul Ţării Crişurilor se va redeschide în noul sediu.

Cuvântul lui Chiriac

Vădit copleşit de amploarea elogiilor, Aurel Chiriac a vorbit spontan, din suflet: „S-au spus aici cuvinte speciale, unele prea mari pentru mine: operă, personalitate… Daţi-mi voie să fiu autocritic. Dar şi să vă asigur că nu voi renunţa la proiectele amânate din varii motive, fiindcă am lucrat la ele şi sunt legate de visele mele. Domnul Barbu s-a referit la destinele Muzeului nostru iar o colegă din Braşov puncta că şi dânşii au pierdut o clădire. Dar noi avem o clădire destinată, deci nu suntem o generaţie înfrântă – cum spunea colega din Braşov. Trebuie să depăşim această realitate şi mă bucur că este aici şi domnul Filip Cheşeli (director tehnic la Consiliul Judeţean – n.red.) care contribuie direct la depăşirea acestui impas”.

Apoi, Chiriac a mulţumit mentorilor şi colaboratorilor săi, inclusiv episcopului romano-catolic Bocskei Laszlo, episcopului greco-catolic Virgil Bercea şi protopopului ortodox Rusu, a căror prezenţă a prilejuit un nou îndemn spre „realitatea ecumenismului”.

„În ciuda unor aparenţe şi ani nu prea favorabili, s-a înţeles importanţa Muzeului în viaţa comunităţii. Totodată, cred foarte mult şi în rolul Universităţii, şi în legătura ei cu Muzeul. Mă bucur – n-are rost să fiu ipocrit – şi pentru această carte omagială, pe care nu am bănuit-o la împlinirea vârstei de 60 de ani”, a mai spus Chiriac.

Din perspectivă familială, Chiriac a mărturisit fericit că de o săptămână este iarăşi bunic. Iar mesajul său final a sunat aşa: „E momentul să mă bucur, alături de dvs., de frumuseţea vieţii, atât pe plan profesional cât şi familial”.