Cinematecă: Războiul Rece

Institutul Polonez din București și Independența Film prezintă sâmbătă, de la ora 19:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor, filmul „Războiul Rece”, în regia lui Pawel Pawlikowski. Filmul este o poveste de dragoste imposibilă, într-o perioadă imposibilă.

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al Doilea Război Mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi despart trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună. „Cold War”, în regia lui Paweł Pawlikowski, este o poveste de dragoste improbabilă și totuși neobișnuit de puternică, între Polonia, Berlin, Iugoslavia și Paris, de o parte și de alta a Cortinei de Fier.

Filmul i-a adus lui Paweł Pawlikowski al doilea premiu de anvergură mondială, după Oscarul pentru cel mai bun film străin, în 2013, pentru „Ida”: la ediția de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes, cineastul polonez a primit distincția pentru „Cel mai bun regizor”.
Totodată, „Cold War” este propunerea Poloniei la Premiile Oscar de anul viitor, pentru o nominalizare la categoria „Cel mai bun film într-o limbă străină”, alta decât limba engleză. O co-producție Polonia – Marea Britanie – Franța, „Cold Warva” va fi lansat în cinematografele din România în 14 decembrie, fiind distribuit de Independența Film.

O poveste de dragoste care reușește să spulbere obstacole imposibile timp de 15 ani.

Seducător și captivant, „Cold War” spune, într-o manieră stilizată pe ritmuri de jazz și muzică populară poloneză, o poveste de dragoste care reușește să spulbere obstacole dintre cele mai puternice pe parcursul unui interval de 15 ani, între 1949 și 1964.

Zula, interpretată fascinant de Joanna Kulig, este o tânără cu un trecut deja tumultuos, care execută o pedeapsă cu suspendare și care se preface a fi o țărancă din munți, pentru a fi cooptată în ansamblul folcloric în care Wiktor, un muzician talentat și intelectual, cu clare orientări occidentale, este compozitor și dirijor – interpretat de Tomasz Kot, unul ditre cei mai iubiți actori polonezi ai momentului.

Cei doi se îndrăgostesc, dar totul le stă împotrivă: caractere și orientări politice diferite, aspirații diferite, mai târziu Cortina de Fier și fatalitatea crudă a sorții. Niciunul dintre aceste obstacole, însă, nici măcar moartea, nu îi poate despărți cu adevărat.

Povestea adevărată

Regizorul Paweł Pawlikowski a dedicat filmul părinților săi, care au constituit principala sursă de inspirație pentru alcătuirea celor doi protagoniști ai filmului.

„Părinții mei au fost oameni minunați și foarte puternici însă, ca și cuplu, au fost o catastrofă absolută”, a dezvăluit regizorul.
Adevărații Wiktor și Zula, un medic și o balerină burgheză, născuți amândoi în Polonia, au murit în 1989, cu puțin înainte de căderea Zidului Berlinului, după 40 de ani de căsnicie, interval în care s-au despărțit și s-au reunit de mai multe ori, căutându-se și apoi pedepsindu-se prin distanță, de o parte și de alta a Cortinei de Fier, întocmai ca cei doi protagoniști ai filmului realizat de fiul lor.

Cold War a fost filmat într-un alb-negru stilizat, într-un format 1:33, aproape pătrat, de către directorul de imagine Lukacs Zal (Ida, 2013; Dovlatov, 2018), toate mărci ale stilului deja inconfundabil al lui Pawlikowski.

De asemenea, în cea mai recentă peliculă a sa, realizatorul polonez folosește o muzică absolut seducătoare, atât pentru a crea atmosfera, cât și ca vector narativ – de la cântecul de dragoste cântat de Zula la proba de selecție în ansamblul muzical, pe care, în mod sugestiv, Zula îl știe dintr-un film rusesc, până la jazz-ul cool cântat de Wiktor în Parisul boem al anilor ’50.

Muzica, genial orchestrată pentru film de compozitorul polonez Marcin Masecki, pe care de altfel Pawlikowski l-a avut în vedere ca interpret al rolului principal masculin, spune întotdeauna o poveste, sau o sugerează, ca atunci când, înnebunit de durere după plecarea Zulei, Wiktor delirează muzical pe scena pariziană, transformând piesa de jazz pe care o interpreta într-o Internațională isterică.