Și când acest vis , fragil de altfel, este curmat într-un mod înfiorător( gazare și incinerare) și organizat (,,Soluția finală”) e cu neputință să nu te intrebi : DE CE?

27 Ianuarie este Ziua Internațională de comemorare a victimelor Holocaustului( în 1941, a fost eliberat lagărul de exterminare de la Auschwitz -Birkenau, de către Armata Sovietică).Pe lângă obișnuita Expoziție de carte și vizită în Cimitirul evreiesc din localitate, în acest an școlar, elevii claselor a XI a și a XII a de la Liceul Teoretic ,,Gabriel Țepelea” din Borod au avut un invitat special.Ca profesor de istorie, încerc să diversific sursele de informare dar și activitățile de învățare. În acest demers am ținut cont de următorii factori:

-în comuna Borod , înainte de 1940 a existat o comunitate de evrei, dovadă fiind pietrele de mormânt , cu poveștile lor de viață.

-pe diferite rețele de socializare circulă tot felul de știri false, cu caracter rasist sau antisemit.

-accesul la informație este limitat de distanța mare , 60 km , până la cea mai apropiată librărie (Oradea).

-contextul intern și internațional actual este unul agitat.

 

Prin urmare, am considerat că cea mai bună sursă de informare despre subiectul ,, evrei” este o întâlnire, în format fizic, cu un reprezentant al Comunității Evreiești din Oradea, prin persoana dlui Rezmuves Jehoshua Robert.

Dialogul a debutat, contrar obișnuinței, cu o întrebare simplă din partea oaspetelui: De ce am fost invitat azi, aici? Care credeți că e motivul pentru care dna profesoara Gabriela Popa a ținut neapărat să fiu îin mijlocul vostru?”Pe parcursul discuției, elevii și-au îmbogățit cunoștințele despre modul de viață , ocupații, despre drama celor duși în ghetoul din Oradea, și de aici transportați spre lagărele morții( prin Dictatul de la Viena din august 1940, partea de nord- vest a Transilvaniei, și implicit comuna Borod, a fost trecută sub administratie horthystă), despre puținii supreviețuitori și ororile trăite, departe de casă si familie, despre fetița Eva Heyman sau dna Tereza Mozes, despre ce a mai rămas azi din comunitatea evreiască, cândva infloritoare, în Oradea în mod special,despre moștenirea lăsată, concretizată în celebrele Palate orădene.

Printr-un moment solemn au fost citite numele celor peste 85 de persoane deportate din Borod, conform sursei ,,Evreii din Oradea” , redactată de dna Tereza Mozes.

La final, elevii au fost invitați să refacă traseul fostului ghetou și să viziteze Muzeul de Istorie al Evreilor din Oradea.

Astfel de întâlniri favorizează cunoașterea, schimbul de păreri, clarificarea unor ,,povești”, acceptare și respect reciproc!

De ce este nevoie de o comemorare în fiecare an?

Pentru ca Holocaustul să NU se repete!