Cu câteva ore înainte de primul marş Oradea Pride, la hotelul Ramada a avut loc Conferinţa „Pride în action”. Conferinţa i-a avut ca invitaţi pe Willemijn van Haaften, Ambasadoarea Regatului Țărilor de Jos în România, Claudia Cerasela Bănică, Secretar de stat, membră în Colegiul Director al Consiliului Național de Combatere a Discriminării, Rémy Bonny, Director Executiv la Forbidden Colours, activ la Bruxelles pe tema egalităţii şi drepturilor comunităţii LGBTIQ+, Victor Ciobotaru, Director Executiv ACCEPT, absolvent de Teologie, şi Iulian Dițiu, Președinte Asociaţia Ark Oradea.

Întâlnirea deschisă publiculuia avut ca punct de plecare discuția despre cum arată lupta comunităţii LGBTIQ+ în diferite colțuri ale României, dar și la nivel european. S-a discutat despre mesaje, provocări și tactici, despre activism şi legile europene în ceea ce priveşte dreptul la liberă exprimare şi despre refuzul autorităţilor locale de a autoriza marşul Oradea Pride.

Totul începe cu oamenii apropiaţi

Moderatorul conferinţei a fost Diana Miheş, din partea Asociaţiei Ark Oradea, conferinţă care s-a desfăşurat atât în limba română cât şi în limba engleză. Willemijn van Haaften, întrebată despre cum ar putea fi sprijinită libertatea de mişcare sau cuplurile de acelai sex, la nivel de Uniune Europeană, ambasadoarea consideră că libertatea de mişcare este unul dintre principiile de bază ale UE, este un drept foarte important pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene, lucru care este apărat şi de către Curtea Europeană de Justiţie, cum ar fi cazul Coman. Cea mai importantă linie de acţiune ar fi sprijinul acordat comunităţilor din ţările membre UE.

Referitor la poziţia României, Poloniei şi Bulgariei, dar şi a altor state membre care nu implementează hotărârile Curţii Europene în ceea ce priveşte drepturile comunităţii LGBTIQ+, următoarea întrebare a vizat comunitatea diplomatică europeană şi ce poate face aceasta pentru a se asigura că aceste decizii sunt respectate. Ambasadoarea afirmă că această comunitate diplomatică face deja multe lucruri în această direcţie şi poate face şi pe mai departe.

„Eu, de exemplu, când vin în România discut cu politicieni la nivel naţional, discut cu ei despre drepturile omului, despre ce înseamnă asta în contextul Uniunii Europene. Sunt şi rapoarte anuale ale Comisiei Europene care vizează toate statele membre, şi care sunt punctul de start în discuţiile de la Bruxelles cu statele membre despre stadiul în care se află fiecare. Acum sunt aici, sper ca anul viitor să pot să vin cu câţiva colegi de-ai mei. Se pot face şi alte lucrui. Sunt bucuroasă că aveţi conexiunui cu comunităţi şi organizaţii din alte ţări. Este o idee bună de a fi creativ, de a gândi un pic în afara cutiei, unde am putea face presiuni împreună, cum am putea convinge oamenii apropiaţi nouă, să începem cu ei pentru că asta ne dă şansa de succes”, a precizat Willemijn van Haaften, amintind că un om de ajutor în această luptă ar putea fi fosta ambasadoare a Regatului Țărilor de Jos în România, care cunoaşte bine România.

Tratament discriminatoriu indirect

Claudia Cerasela Bănică, întrebată cum ar putea ca CNCD să fie o instituţie accesibilă şi eficientă având în vedere procedurile foarte lungi şi timpul lung de soluţionare, a amintit printre altele lipsa de personal, durata procedurilor fiind de doi ani. CNCD a fost prima instituţie publică, care a suţinut public marşurile Pride din Bucureşti, în perioada în care nicio instituţie publică nici măcar nu dorea să discute despre acest subiect. CNCD este garantul protejării drepturilor tuturor persoanelor, fără nicio deosebire şi are rolul de a analiza petiţiile legate de posibile fapte de discriminare.

„Am construit o jurisprudenţă pe care o consider destul de valoroase din perspectiva protecţiei persoanelor care aparţin comunităţii LGBTIQ+, atât în ceea ce priveşte accesul la servicii publice, dreptul la demnitate atunci când vine din perspectiva libertăţii de exprimare, inclusiv libertatea de întrunire publică”, precizeză Claudia Cerasela Bănică

Aceata a amintit poziţia CNCD vizavi de interzicerea marşurilor Pride din Cluj-Napoca şi Iaşi, considerând că există un tratament discriminatoriu indirect, nefiind demonstrat un risc real sau obiectiv care să justifice restricţia. Este similar, de fapt, cu ceea ce s-a întâmplat în Oradea.

„Libertatea religioasă şi drepturile minorităţilor şi cea a minorităţilor LGBTIQ+ coexistă. Trebuie să coexiste într-un stat de drept şi într-o Românie democrată. Ele trebuie respectate, nu sunt antagonice, problema apare atunci când o autoritate publică favorizează un grup în detrimentul altui grup, şi aici vorbim iar de comnitatea LGBTIQ+. Nu trebuie să facă acest lucru. Este ilegal pentru că măsurile trebuie să fie neutre, proporţionale şi aplicate în mod egal pentru toţi. Mai mult decât atât, un argument aparent administrativ legitim nu reprezintă o justificare obiectivă pentru încălcarea drepturilor unei minorităţi”, a precizat Secretarul de stat.

UE poate suspenda finanţările

Rémy Bonny a amintit că toate ţările care sunt membre ale Uniunii Europene trebui să respecte legile uniunii, încălcarea regislaţiei putând aduce declanşarea procedurii de infringement de către Comisie. Un lucru este clar, spune Rémy Bonny, interzicând marşurile Pride, nerespetând drepturile minorităţilor în general, acest lucru nu face parte din ceea ce înseamnă valorile Uniunii Europene, nu face parte din ceea ce înţelegem prin drepturile omului şi democraţie.

„Este foarte clar că oamenii nu pot fi discriminaţi când vine vorba de accesul la serviciile publice. Din acest puct de vedere, consider că aveţi un argument clar de a duce România în faţa Curţii Europene. (…) Ce am văzut în Budapesta şi ceea ce vedem acum în Oradea nu sunt cazuri izolate. Atacurile asupra comunităţii LGBTIQ+ sunt coordonate, sunt orchestrate de actori ultraconservativi foarte bine finanţaţi. Parte din ei dinspre Statele Unite, parte dintre ei de către Rusia. Asta cu un singur scop: nu doar de a lua drepturile comunităţii LGBTIQ+, ci de a desfiinţa democraţia europeană. Atacul asupra drepturile comunităţii LGBTIQ+ este un atac la democraţie”.

Ce pot face instituţiile Uniunii Europene mai mult? Pe lângă procedurile de infringement, au proceduri referitoare la libertatea de conştiinţă, dar e şi mai mult decât atât. Comisia Europeană a fost foarte activă în ultimii ani, a adus Ungaria în faţa Curţii, spune Rémy Bonny. De asemenea, există Regulamentul privind condiționalitatea statului de drept, care este un mecanism din cadrul Uniunii Europene care permite UE să își protejeze bugetul prin suspendarea finanțării acordate statelor membre care încalcă statul de drept. Acest mecanism este în vigoare din 2021.

„Din acest punct de vedere nu a fost foarte înţelept din partea primarului dumneavoastră, pentru că asta s-a întâmplat inclusiv încălcând drepturile comunităţii LGBTIQ+ cum a fost în Polonia, când zece regiuni şi oraşe s-au declarat «libere de ideologia LGBTI». Atunci au fost blocate fonduri de 1,7 miliarde de euro pentru acele zone în ultimii ani. Ungaria, de când în 2021 a implementat legislația anti-LGBTIQ a pierdut 700 de milioane de euro. M-am plimbat prin Oradea în aceste două zile şi am văzut o mulţime de lucrări care se fac în oraş prin fonduri europene. Nu aş vrea să văd cum acestea dispar, şi cred că nimeni de aici nu vrea să vadă asta. Dar această decizie aparţine primarului vostru”, explică Rémy Bonny.

Discriminare sistemică

Victor Ciobotaru, Director Executiv ACCEPT a mărturisit că ceea ce se întâmplă la Oradea nu este tocmai o surpriză, pentru că fiecare încercare a comunităţii LGBTIQ+ de a câştiga dreptul de a exista în spaţiul public în cadrul marşurilor Pride, fie că e vorba de primul marş de la Bucureşti, fie că e vorba de primul marş de la Cluj sau de la Iaşi, au fost încercări care au întâmpinat acelaşi tip de opoziţie din partea administraţiilor locale.

„Nicuna dintre solicitările noastre nu au fost aprobate în mod automat. A însemnat, de fiecare dată, o muncă imensă de negociere cu autorităţile locale, şi de multe ori o muncă, care a mers dincolo de negocierea în sala de şedinţe, şi a mers şi în sala de judecată pentru a ne câştiga drepturile. Ceea ce se întâmplă aici este însă surprinzător din alte puncte de vedere. Pentru că suntem totuşi în anul 2025 când vine o solicitare de a avea un marş în spaţiul public. Autorităţile din Oradea, pentru trei ani la rând deja refuză evenimente în spaţiul public pentru comunitatea LGBTIQ+ locală. Şi anul acesta vedem un refuz de aprobare a unie cereri explicite pentru un marş Pride care a îndeplinit toate condiţiile legale. Cu toate acestea, administraţia locală, în frunte cu primarul Florin Birta, au dat un deviz de interzicere de desfăşurarea a unui eveniment public dedicat comunităţii LGBTIQ+ invocând tot felul de motive birocratice, sau alte motive”, spune Victor Ciobotaru.

Activistul precizează că ceea ce se întâmplă la Oradea nu este la voia întâmplării ci este „o tactică foarte bine calculată”, chiar dacă e mascată în spatele unor hotărâri birocratice, o tentativă deliberată „de a reduce la tăcere comunitatea LGBTIQ+” şi de a-i nega dreptul de a exista în spaţiul public. Lucrul acesta, indiferent de documentele justificative pe care le aduce administraţia locală, este vizibil şi de la Bucureşti, spune Victor Ciobotaru, dar şi de la Bruxelles, este vizibil şi de la nivelul misiunilor diplomatice, dar şi de la al presei internaţionale, pentru că ceea ce se întâmplă aici nu este doar o problemă de birocraţie, ci este „o problemă de discriminare sistemică, de refuz, de abuz” împotriva comunităţii LGBTIQ+.

La finalul întâlnirii, Iulian Diţiu, preşedintele Asociaţiei Ark Oradea, a precizat faptul că încă nu s-au făcut demersuri juridice în ceea ce priveşte conflictul cu Primăria Oradea. „Singurii paşi legalipe care i-am făcut în raport cu Primăria şi autorităţile locale a fost să contestăm amenda de anul trecut pe care am primit-o pentru protestul din faţa Primăriei. Procesul încă este deschis. Nu am avut deocamdată nici măcar primul termen”.

Sute de participanți la marșul Pride din Oradea: „Un oraș cu atâtea clădiri colorate și ne sperie un curcubeu”