Este unul din motivele pentru care avocatul Ionel Manole, din cadrul Baroului Bihor, a atacat la Curtea Constituțională a României (CCR) o modificare adusă Codului penal, prin care instanțele nu mai pot dispune amânarea aplicării pedepsei în cazurile unor persoane care au condus cu permisul suspendat.

Demersul avocatului orădean a pornit de la cazul unui bărbat care a fost prins lângă Oradea, la volanul unui autoturism adus din străinătate, deși avea dreptul de a conduce suspendat pe 3 luni. Conducătorul auto a susținut că a fost înștiințat cu câteva zile în urmă de această măsură, dar a precizat că știa că, din momentul comunicării sentinței prin care a fost confirmată suspendarea permisului, mai putea conduce 30 de zile.

Acesta a fost și motivul pentru care a urcat la volan, a explicat bărbatul, care a menționat că nu a încercat să ascundă situația și chiar le-a cerut lămuriri agenților de Poliție de Frontieră referitoare la condițiile înmatriculării în România a autoturismului pe care îl aducea în țară.

Soluție legislativă incoerentă

Deși gradul de pericol social al faptei este redus, bărbatul nu poate beneficia de amânarea aplicării pedepsei, deoarece articolul 83 alin. (2¹) Cod penal, introdus prin Legea 172/2024, exclude această posibilitate. Conform noilor norme, interdicția se aplică persoanelor inculpate pentru conducerea unui vehicul fără permis (sancționată de articolul 335, aliniatul 1 din Codul penal) sau cu documentul necorespunzător categoriei, retras/anulat ori suspendat (articolul 335, aliniatul 2 din Codul penal), dar și celor prinse la volan băute ori drogate (articolul 336 din Codul penal).

„Este o soluție legislativă incoerentă: aceeași interdicție absolută se aplică atât unei persoane care nu a avut niciodată permis, cât și unei persoane care a avut permis, dar se află într-o suspendare temporară (uneori pentru un motiv pur administrativ), deși gradul concret de pericol și nevoia de reacție penală diferă esențial. Legiuitorul a operat ca un fizician neatent, care pune în aceeași ecuație un asteroid și o minge de tenis, doar pentru că ambele «se mișcă». Această incoerență afectează previzibilitatea și raționalitatea regimului sancționator, în sens constituțional”, critică avocatul Manole.

Potrivit acestuia, fapta de conducere cu permisul suspendat a fost „luată prizonieră legislativ” de contextul emoțional creat de alte infracțiuni rutiere, în special cele legate de alcool și droguri. Asta pentru că motivul principal pentru care a fost introdusă interdicția amânării aplicării pedepsei pentru unele infracțiuni rutiere îl reprezintă fenomenul consumului de droguri și efectele acestuia, inclusiv accidente grave.

„Mecanism rigid și automat”

În plus, soluția legislativă tratează în același fel conducerea fără permis și cea cu documentul suspendat, deși chiar Codul penal distinge între cele două ipoteze, inclusiv sub aspectul limitelor de pedeapsă, susține avocatul orădean: „Interdicția absolută pentru art. 335 (fără distincție între alin. 1 și alin. 2 și fără distincție între suspendare temporară vs. anulare/retragere) transformă individualizarea într-un mecanism rigid și automat, care scade controlul judiciar asupra proporționalității reacției penale”.

Drept urmare, CCR a fost sesizată cu o excepție prin care se solicită instanței de contencios constituțional să constate că prevederile articolului 83 alin. (2¹) din Codul penal încalcă Legea fundamentală, în contextul în care exclude posibilitatea de a dispune amânarea aplicării pedepsei pentru conducerea cu permisul suspendat.

„Justiția fără individualizare este ca medicina fără diagnostic – doar o distribuție mecanică de pastile”, încheie avocatul Ionel Manole.