[eadvert]

Oradea. Doar 7% dintre copiii din medii defavorizate social au participat efectiv la lecții în perioada derulării „școlii online”. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Confederația Caritas România, în perioada aprilie – iulie 2020, pe un eșantion de 411 subiecți din 16 localități rurale și urbane, beneficiari ai centrelor de zi din rețeaua Caritas din România. În județul Bihor, studiul a fost făcut în localitatea Ioaniș, unde Caritas Eparhial Oradea deține un Centru de Zi, este frecventat de 60 de copii din medii defavorizate.

Decizia Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU) din data de 9 martie 2020 de a suspenda cursurile din toate unitățile din învățământul preuniversitar a dus la închiderea școlilor și reorganizarea predării lecțiilor prin internet, cunoscută sub denumirea de „școala online”. Această măsură, luată în condițiile unei situații de urgență, a fost o provocare pentru toți participanții: elevi, profesori și părinți.

Dacă la nivel general, acest nou mod de predare a fost o provocare, pentru copiii din familiile care se confruntă cu sărăcia, riscul de excludere și abandon e maxim.

Studiul arată că în timpul pandemiei, doar 7% dintre copii au participat efectiv la lecții predate online (predare și participarea la evaluare), 15% dintre copii au participat în mod regulat în activități școlare, 26% au declarat că au participat ocazional la cursuri, 15% dintre copii au menționat că au rezolvat temele trimise online și 29% dintre copii au lucrat numai pe materiale tipărite și distribuite.

„Chiar dacă această abordare a fost utilă pentru a menține contactul dintre copii și școală și a ajutat să nu uite ceea ce au învățat înainte, această metodă este departe de a atinge obiectivele procesului de predare și învățare. Copiii, în special cei din clasele primare, învață mult mai ușor direct de la profesorul lor și prin interacțiune, nu singuri, pe foi pe hârtie”, a semnalat preotul Olimpiu Todorean, președintele Caritas Eparhial Oradea.

Obstacole

Studiul a relevat și motivele pentru care participarea la educație a copiilor dezavantajați social a fost atât de scăzută. Astfel, principalele obstacole identificate sunt: acces redus sau limitat la mijloacele tehnice, utilizarea în comun a echipamentelor – un computer sau dispozitiv mobil, acolo unde există, este împărtășit de mai mulți membri ai familiei, precum și lipsa abilităților pentru învățarea digitală la domiciliu din partea părinților sau a unui adult.

„Principalul dispozitiv folosit de copii pentru a fi în contact cu profesorii lor a fost telefonul mobil al părinților lor – menționat de 49% dintre copii. Alte dispozitive au fost disponibile doar pentru o mică minoritate: 4% au avut acces la computere sau laptop-uri și 4% la tablete.

În plus, doar 16% dintre copii au declarat că folosesc un dispozitiv doar de unul singur. Toți ceilalți copii au trebuit să-l împartă cu alte persoane sau nu au avut deloc acces.

Totodată, răspunsurile primite în cadrul studiului arată că doar 24% dintre copii au beneficiat de sprijinul părinților lor, al altor adulți din familie (7%) sau al fraților lor (12%). Cumulat, 43% dintre copii au primit un ajutor acasă, ceea ce aduce în atenție importanța implicării familiei în susținerea educației online. Motivele pentru care majoritatea părinților nu au reușit să-și îndeplinească rolul de „profesori de sprijin” sunt variate și trebuie luate în considerare: nu au timpul necesar, nu au abilitățile necesare (mulți dintre ei cu un nivel foarte scăzut de educație și fără abilități digitale), iar unora dintre ei le lipsește, de asemenea, motivația și interesul de a-și susține copiii (educația nu este valorizată)”, mai arată studiul.

Impact emoțional

De asemenea, este de reținut că 31% dintre copii au menționat sprijinul primit de la specialiștii centrelor de zi Caritas, fapt care subliniază rolul activ pe care îl au ONG-urile, prin serviciile furnizate, la implementarea metodelor noi de învățare.

Studiul a ilustrat și impactul emoțional pe care izolarea (lipsa interacțiunii directe) a avut-o asupra copiilor. Așadar, 42% dintre participanții la studiu au menționat că, în perioada pandemiei cel mai mult le-au lipsit întâlnirile cu prietenii, cei mai afectați fiind copiii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani (49%), iar 40% dintre copii au spus că au avut impresia că nu sunt ajutați deloc.

Apel la autorități

Caritas România trage un semnal de alarmă și face un apel către autoritățile centrale și locale să prevină abandonul școlar, prin acordarea de sprijin suplimentar și de intervenții proactive pentru a readuce toți copiii la școală, în siguranță, odată cu începerea noului an școlar.

„Școala nu poate fi începută în septembrie 2020 ca și cum anul școlar 2019/2020 ar fi fost închis în condiții normale și toate disciplinele prevăzute în programă ar fi fost predate, iar obiectivele educaționale atinse de fiecare copil. Pentru mulți copii, nu a existat nicio școală din martie 2020. Acest fapt trebuie recunoscut în întregul sistem educațional. A pretinde că școala a funcționat și elevii au urmat lecțiile în primăvara anului 2020, înseamnă doar să închizi ochii în fața realității și să promovezi zeci de mii de copii cu deficiențe educaționale, pe care nu vor reuși niciodată să le recupereze. Acest lucru va duce la un impact negativ substanțial în calitatea educației și va deveni vizibil în anii următori, pe piața muncii sau în statistica abandonului școlar timpuriu”, a mai semnalat Caritas.

În opinia, reprezentanților ONG-ului, materiile esențiale prevăzute să fie predate în semestrul ratat trebuie repetate și recuperate.

Pentru a face acest lucru posibil, menționează Caritas, acesta ar fi momentul ideal pentru a revizui și a reduce curricula supraîncărcată pentru toate grupele de vârstă.

„Este nevoie de soluții creative și de mult angajament și din partea personalului didactic. Vor fi necesare eforturi suplimentare și nu vor fi nici ușoare, nici ieftine, dar nu există nicio alternativă pentru a aduce cât mai mulți copii înapoi la școală”, propun reprezentanții Caritas.

Studiul Caritas România s-a făcut pe 411 copiii, beneficiari ai centrelor de zi Caritas, din 8 județe, cei mai mulți cu vârste între 7 și 14 ani și care provin din zone rurale și urbane. Aproape jumătate dintre participanții la studiu (48%) sunt copii rromi, 35% copii de etnie română și 17% maghiară, provenind din familii vulnerabile din punct de vedere economic și social.

Dimensiunea familiilor este mult peste medie (5-7 membrii/familie) și împart un spațiu de locuit foarte limitat: 79% dintre copiii chestionați locuiesc în case cu una sau două camere. Doar 34% din familii (55% în mediul urban, 20% în mediul rural) au venituri dintr-un contract de muncă neocazional. Pentru restul, sursă de venit este din muncă sezonieră, prestaţiile sociale sau munca în străinătate.

Având în vedere restrângerile de pe piața muncii pe timp de pandemie, majoritatea familiilor acestor copii sunt expuse unui risc ridicat de sărăcie și se confruntă cu lipsuri grave, fiind incapabile să satisfacă nevoile de bază ale tuturor membrilor familiei. În multe cazuri, în timpul crizei de Covid-19, situația economică a familiilor s-a deteriorat și mai mult.

Studiul a fost trimis Inspectoratului Scolar General Bihor (inspectorului șef Virgil Nicolae Blage), Instituției Prefectului Judetul Bihor (prefectului Dumitru Tiplea), Consiliului Judetean Bihor (președintelui Sándor Pásztor) și Primăriei Municipiului Oradea (primarului Ilie Bolojan și viceprimarului Florin Birta).