Crăciunul în tradiţia românească

Crăciunul sau Naşterea Domnului Isus Cristos este o sărbătoare creştină celebrată, în fiecare an, la 25 decembrie, în calendarul gregorian, şi la 6 ianuarie, în cel iulian. Sărbătoarea face parte din cele 12 praznice împărăteşti ale Bisericii. În unele ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e sărbătoare legală şi se prelungeşte până în 26 decembrie. Potrivit istoricilor, de la începutul secolului al XX-lea, Crăciunul a devenit sărbătoare laică, celebrată atât de creştini, cât şi de necreştini.

 

Legendă

 

Potrivit tradiţiei populare, „Fecioara Maria, când i-a sosit vremea să-l nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Aşa a ajuns la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă şi ei refuză să o primească, pentru că se temeau să nu le spurce locul prin naşterea unui copil zămislit din greşeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de Maria şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă.

Când a aflat Crăciun s-a supărat şi i-a tăiat Crăciunoaiei mâinile, apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte. Văzând minunea, Crăciun a devenit mai bun şi a început să facă daruri sărmanilor”.

 

Obiceiuri în Bihor

 

În Bihor, copiii anunţă Naşterea Mântuitorului prin străvechiul obicei al umblatului cu turca şi prin colinde.
Potrivit lui Crăciun Parasca, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Bihor, obiceiul „umblatului cu turca” era întâlnit mai ales în localităţile Topa de Criş şi Ceica şi culmina, în ziua Anului Nou, cu „Balul turcii”. „Pe Valea Crişului Repede, petrecerea avea loc în a II-a şi a III-a zi de Crăciun”, a mai spus Crăciun Parasca.
„Un alt obicei întâlnit de Crăciun în judeţul nostru este «vergelatul», când, în anumite zone ale Bihorului, se fac previziuni pentru anul următor, ori pentru aflarea ursitului”, a mai relatat Parasca. La fel de cunoscut este şi «calendarul din foi de ceapă».

„Tot pentru o previziune a timpului, cu precădere în zona Beiuşului, în seara de Crăciun se desfoia o ceapă şi pe fiecare felie de ceapă se presăra sare, care se lăsa peste noapte. Fiecare felie de ceapă corespundea unei luni a anului. A două zi, acolo unde felia de ceapă lăsa mai multă apă, luna era ploioasă”, ne-a mai spus consilierul.

Crina Dobocan