Este vară și, previzibil, sezonul călătoriilor înregistrează un vârf, cei mai mulți oameni alegând să călătorească în vacanțe în această perioadă; inerent apar și incidentele generate de refuzul de îmbarcare, întârzierea sau anularea zborurilor de către companiile aeriene. Însă nu întotdeauna turiștii achiziționează biletele de avion direct de la companiile de zbor, fiind frecvente cazurile în care aceștia achiziționează pachete turistice prin intermediul agențiilor de turism.

[eadvert]

În cazul în care se achiziționează biletele de avion direct de la compania de zbor, este evident că pretențiile de despăgubire în cazul unor anulări sau întârzieri ale zborurilor programate sau a refuzului la îmbarcare se vor adresa companiei aeriene care operează zborul.

Dar ce faci când achiziționezi de la o agenție de turism pachete turistice care includ servicii de zbor și cazare. Împotriva cui se va adresa persoana îndreptățită la compensații, în urma unui eveniment de natura refuzului la îmbarcare, a anulării sau întârzierii zborului? Mai ales că, în multe situații, nici compania de zbor și nici agenția de turism nu oferă informațiile necesare, astfel încât pasagerii care se confruntă cu astfel de situații nu își cunosc toate drepturile.

Când agenția de turism refuză să acorde despăgubiri

Într-o speță recentă a cabinetului, un grup de turiști a achiziționat de la o agenție de turism un pachet turistic, în care au fost incluse biletele de avion și voucherele de cazare pentru o insulă din Grecia. În aceste condiții, agenția de turism are, în accepțiunea legii, calitatea de organizator al pachetului care include transport și cazare cu un anumit regim de masă, după caz. În preziua zborului de plecare, agenția de turism a anunțat turiștii, prin e-mail, cu privire la modificarea orarului de zbor, în sensul amânării zborului cu aproximativ 16 ore.

Față de această amânare a zborului programat, pasagerii beneficiază, pe lângă asistența reglementată la art. 8 și 9 din Regulamentul CE 261/2004, de compensații în baza prevederilor art. 7 din Regulamentul CE 261/2004, conform cărora fiecare pasager beneficiază de o compensație de 250 de euro în cazul unor zboruri intracomunitare de 1.500 de kilometri sau mai puțin, 400 de euro pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1.500 de kilometri și pentru toate zborurile cuprinse între 1.500 și 3.500 de kilometri, respectiv 600 de euro pentru toate zborurile care nu intră sub incidența celor de mai sus.

În cazul de față, turiștii, în calitate de consumatori, au avut raporturi directe exclusiv cu agenția de turism organizatoare, aceasta fiind obligată față de turiști atât în baza raporturilor contractuale, cât și în baza prevederilor legale. Deși s-au adresat agenției de turism cu solicitarea de a fi despăgubiți prin plata compensației cuvenite dar și a sumei reprezentând contravaloarea unei zile de cazare din pachetul turistic, având în vedere că nu au beneficiat de aceasta din cauza întârzierii zborului, agenția nu a soluționat favorabil solicitarea.

Turiștii au cerut compensații și despăgubiri pentru ziua pierdută

În consecință, turiștii au formulat cerere de chemare în judecată împotriva agenției de turism, solicitând instanței să o oblige pe aceasta la plata atât a compensației datorate, cât și a despăgubirilor generate de pierderea unei zile de cazare.

Prin întâmpinarea formulată, agenția de turism s-a apărat invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că reclamanții ar fi trebuit să solicite compensații de la compania de zbor, deoarece aceasta este responsabilă de întârzierea zborului programat.

Reclamanții au arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile Directivei 2302/25-nov-2015 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului, care, conform art.2 alin. (1), se aplică pachetelor oferite spre vânzare sau vândute călătorilor de către comercianţi şi serviciilor de călătorie asociate facilitate călătorilor de către comercianţi.

În temeiul acestei Directive, organizatorul este răspunzător de executarea serviciilor de călătorie incluse în contractul privind pachetul de servicii de călătorie, indiferent dacă aceste servicii urmează să fie furnizate de organizator sau de un alt furnizor de servicii de călătorie, iar călătorul are dreptul de a primi despăgubiri adecvate din partea organizatorului pentru orice daune pe care le suferă ca urmare a unei neconformităţi.

Prevederile acestei directive au fost preluate în legislația națională, respectiv în O.G. nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate,

precum şi pentru modificarea unor acte normative. Aceasta ordonanță stabilește că agenţia de turism organizatoare este responsabilă de buna executare a serviciilor de călătorie incluse în contractul privind pachetul de servicii de călătorie, indiferent dacă aceste servicii urmează să fie furnizate de aceasta sau de un alt furnizor de servicii de călătorie.

De altfel, atât Directiva nr. 2302/25-nov-2015 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, cât și OG nr. 2/2018 oferă agenției de turism organizatoare pârghia legală de a-și recupera despăgubirile pe care le plătește consumatorilor de la terțul care a generat plata acestora.

Așadar, reclamanții aveau posibilitatea de a solicita plata despăgubirilor și reducerilor de preț de la agenția de turism organizatoare, singura condiție legală impusă de acestea fiind cea de a se evita supracompensarea. Iar solicitarea despăgubirilor de la agenția de turism în astfel de cazuri are și considerente de ordin practic, în condițiile în care pretențiile reclamanților reprezintă nu doar compensații care li se cuvin, conform prevederilor Reg. CE 261/2004, ci și reducerea prețului pachetului turistic propus de agenție.

Instanța: agenția de turism datorează despăgubiri

Instanța a admis cererea de chemare în judecată obligând agenția de turism la plata sumelor reprezentând compensația prevăzută de Regulamentul CE 261/2004, precum și reducerea de preț a pachetului turistic pentru ziua din pachet de care reclamanții nu au beneficiat, cu dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data punerii în întârziere și cheltuieli de judecată.

A reținut instanța de fond că dreptul consumatorului de a acționa direct împotriva operatorului de zbor în temeiul Regulamentului CE nr. 261/2004 nu limitează dreptul acestuia la despăgubiri din partea agenției de turism în condițiile OG nr. 2/2018, singura condiție impusă fiind evitarea supracompensării. Or, în speță, nu s-a făcut dovada că reclamanții au beneficiat de compensație din partea operatorului de zbor.

Instanța a concluzionat că ”serviciile de transport asumate contractual de pârâtă au fost executate necorespunzător, respectiv cu o întârziere mai mare de 16 ore, ceea ce este în mod evident o neconformitate în sensul art. 14 din O.G. nr. 2/2018, pentru care agenția de turism datorează despăgubiri în baza art. 15 alin. 2 din același act normativ.”

Prevederile instituite prin Directiva nr. 2302/2015 și prin OG nr. 2/2018 au ca scop tocmai protejarea consumatorilor față de situațiile în care organizatorul pachetului turistic, care a încasat sumele de bani pentru toate serviciile ofertate, inclusiv pentru serviciul de zbor, în situația unui eveniment de întârziere a zborului, ca în cazul de față, încearcă să decline orice responsabilitate a sa către un operator de zbor pe care consumatorul nu l-a ales și cu care consumatorul nu a avut un contact direct, biletele de avion fiind furnizate de agenția de turism organizatoare.