Timp de 15 ani Teodor Abrudan a fost managerul Corului General Traian Moșoiu, un cor nelipsit, prin prestațiile sale la cote înalte, de la cele mai importante evenimente din viața orașului, dar și din locurile unde prezența membrilor corului puteau să aducă un dram de bucurie, de fericire. Peste 400 de spectacole a susținut Teodor Abrudan alături de colegii săi din cor.

De profesie, Teodor Abrudan a fost mercelog, iar ulterior metodist, instructor artistic absolvind cursurile de trei ani ale Școlii populare de Arte, acolo unde a avut profesori iluștri:

Ervin Acél, care a dirijat Filarmonica din Oradea din 1965 și până în 1992, alegând ca din 1996 să predea dirijatul la Universitatea de muzică și arte dramatice din Viena împreună cu Leopold Hager, pe scriitorul Mircea Bradu, fostul director al Teatrului de Stat Oradea și nu în ultimul rând pe Corneliu Zdrevuș.

Har, vocație, excelență

De începuturile carierei artisce a lui Teodor Abrudan se leagă și formarea Ansamblului Nuntașii Bihorului la Consiliul Orășenesc al Sindicatelor. Dumnezeu l-a înzestrat pe copilul născut la Toboliu într-o geroasă zi de 23 februarie 1939 cu har artistic, cu voce și ureche muzicală, calități moștenite de la ambii părinți.

„Conștient că am aceste calități, mi-am dorit să pot finisa ce era de finisat și așa m-am înscris la Școala Populară de Artă”, și-a aminitit domnul Teodor Abrudan. Saga în lumea artistică a viitorului manager al Corului General Traian Moșoiu a început în 1961 atunci când tocmai se lăsase la vatră.

„Mă gândeam ce să fac, cu ce să mă ocup, tocmai mă lăsasem la vatră, când într-o zi, din întâmplare, mă întâlnesc cu Mircea Bradu și cu Nelu Covaci, care scria texte pentru brigada artistică. «Mergem la repetiție, la Brigada IRTA! Hai cu noi, dacă vrei!» Și m-am dus. La următoarea repetiție eram membru plin în brigadă și la o săptămână lucram la IRTA.

Brigăzile artistice de agitație criticau moravuri, dar vorbeau și în termeni laudativi despre situațiile care trebuiau remarcate. Părerea mea e că se puteau menține și azi, ca o formă de satiră, permițând, totodată oamenilor să-și etaleze și calitățile artistice. Existau atunci adevărate competiții între brigăzile artistice, acele «Dialoguri la distanță» Era un lucru foarte bun.

Trebuia să prezinți 7-8-10 genuri de artă: soliști de muzică ușoară, populară, cultă, dansururi, era o secțiune pentru recitare, pentru scheciuri și monologuri….Cum se scriau textele pentru brigada artistică? Trebuia să cunoști realitățile locului. De exemplu, pentru Brigada Artistică de la Înfrățirea, am luat legătura cu liderul de sindicat, am vorbit cu el să stimuleze tinerii să vină spre brigadă, și i-am cerut să mă lase să merg prin fabrică, dar fără a încerca să ascundă relitățile.

L-am avertizat că tot am să aflu dacă ceva nu e în regulă, și voi descrie situația în texte așa cum am aflat-o…Cu Brigada IRTA am ajuns în finala pe țară, am ocupat locul II, era bătălie mare cu Brigada Solidaritatea, care era fabrică mare, se lucra în trei schimburi, deci aveau bază de selecție”, a rememorat Teodor Abrudan perioada anilor 60.

Perioada în care a activat la Corul General Traian Moșoiu a fost una deosebită pentru Teodor Abrudan. Un moment extraordinar a fost acela în care au cântat în fața a 4000-5000 de spectatori pe Muntele Găina, la Serbările dedicate lui Avram Iancu, un spectacol transmis în direct de postul național de televiziune.

„Cele mai emoționante spectacole au fost cele date în așezămintele de bătrâni și copii. Atunci când vezi un om bolnav, abia ducându-și mâinile să te aplaude, ochii plini de lacrimi de bucurie, atunci am simțit cea mai mare răsplată ”, a mărturisit Teodor Abrudan.

Pentru activitatea derulată la Corul General Traian Moșoiu Traian Abrudan a primit din partea prefectului Ioan Mihaiu „Diplomă de excelență pentru promovarea culturii, spiritualității și patriotismului românesc, pentru merite deosebite în spațiul cultural artistic bihorean ”, „Diplomă de merit pentru întreaga activitate”, din partea Primăriei Oradea, „Diplomă de onoare” din partea Direcției de Cultură pentru activitatea artistică valoroasă desfășurată în slujba comunității.