Rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale în județul Bihor a fost, pentru mulți, un șoc. Pentru alții, doar confirmarea a ceea ce se simțea deja de ceva vreme: primarul nu mai este Dumnezeul votului, iar politica tradițională nu mai este nici măcar o religie – ci un cult aflat în derivă.

O victorie importată

În Bihor, bastion altădată liberal, Crin Antonescu a câștigat județul – dar nu pentru că ar fi convins electoratul, ci pentru că a fost purtat pe umeri de voturile comunității maghiare, mobilizate exemplar de UDMR. A fost, dacă vreți, o victorie prin outsourcing politic. Dacă scoatem aceste voturi din ecuație, județul ar fi fost colorat în galbenul strident al AUR, cu George Simion cocoțat pe primul loc în cele mai neașteptate localități.

Sfârșitul mitului primarului atotputernic

Și aici începe povestea reală, cea care ar trebui să dea fiori reci tuturor celor care încă mai cred că se pot câștiga alegeri cu telefoane de la centru și mătănii în fața președinților de organizații județene. Votul din 2025, în Bihor și nu numai, a fost un vot de revoltă. Nu împotriva unui partid anume, ci împotriva unui sistem care vorbește doar cu el însuși.

De ce a câștigat Simion? Pentru că a țipat mai tare!

Simion n-a câștigat în fiefurile PSD și PNL pentru că oamenii îl iubesc. A câștigat pentru că oamenii sunt sătui. Sătui de fațade elegante în orașe, dar cu sate fără canalizare. Sătui de lideri care se filmează în birouri, dar nu răspund la mesaje. Sătui de candidați care apar doar în campanie, cu fețe plastifiate și discursuri reciclate din 2004. Iar când realitatea e cenușie, orice mesaj care strigă mai tare, care provoacă emoție, care pare „altfel”, prinde. Iar pe TikTok, emoția bate rațiunea cu 3-0 din primul minut.

Primarii, lăsați în offside

S-a spus că influența primarilor s-a redus. Fals. Nu s-a redus, s-a prăbușit. În 2025, cu câteva excepții locale, primarii au fost spectatori. Păstori fără turmă. Degeaba au distribuit pliante și degeaba au făcut liste cu „votanți siguri”. Alegătorii au votat cum au simțit și, mai ales, cum au fost atacați emoțional pe rețelele sociale. Într-un sat din Bihor, un clip cu Simion a fost trimis pe WhatsApp de peste 40 de ori într-o singură zi. De câte ori a vorbit primarul în aceeași zi? O dată? De două ori? Irelevant.

Partidele mari – orfane de strategie

Mai grav este că partidele mari nu au înțeles nimic. În loc să-și regândească discursul, strategia, valorile, au încropit alianțe sinucigașe și au sperat că aritmetica va înlocui chimia politică. PSD și PNL s-au aliat, dar electoratul lor nu. S-au bazat pe primari, dar primarii s-au trezit fără arme. Și în loc să accepte eșecul, liderii locali dau vina pe „tineret” și „TikTok”. Asta nu e strategie, e negare.

Turul doi: confruntarea dintre două singurătăți politice

Cât despre rezultatul final – alegerea între George Simion și Nicușor Dan – acesta nu este doar o confruntare între două personaje diametral opuse, ci o oglindă a rupturii profunde din societatea românească. Simion vine pe valul emoției brutale, al furiei împotriva „sistemului”, al mesajului direct, simplist, dar profund eficient. Nicușor Dan, în schimb, mizează pe o rațiune tehnocrată, pe imaginea unui om serios, dar distant, care a convins mai mult prin tăcere decât prin empatie.

În turul doi, Bihorul și întreaga țară nu vor alege doar un președinte, ci și direcția în care vrea să meargă România: spre o rebeliune continuă sau spre o administrație rece, dar predictibilă. Dar amândoi candidații au o problemă uriașă: nu au răspunsuri reale pentru cele două Românii care s-au desprins una de cealaltă în aceste alegeri. Turul doi va fi, în esență, o bătălie între două singurătăți politice – ambele vulnerabile, ambele fără structuri reale în teritoriu, ambele reprezentând mai degrabă reacții decât construcții politice.

Un final deschis și o întrebare grea

Alegerile din Bihor sunt, în fond, simptomul unei boli naționale: depersonalizarea politicii. Între un sistem anchilozat și o generație flămândă de semnale, se cască un gol pe care doar emoția îl mai poate umple. Iar acolo unde politica devine pur afectivă, rațiunea nu mai are loc. Cine nu înțelege aceasta astăzi va plăti mâine. Cu mandate pierdute. Cu partide pulverizate. Cu instituții decredibilizate.