Tratează subiecte incomode, surprinzând trecerea treptată de la tradiţii la „apucături”. Cunoscutul om de televiziune, orădeanul Cristian Tabără, şi-a lansat la Bucureşti, la finele lunii septembrie, o carte ce cuprinde articolele publicate de autor în paginile revistei Lumea Credinţei, din 2003 până în prezent, titlul cărţii împrumutând denumirea rubricii din revistă. „Tradiţii şi apucături” este o carte uşor de citit dar care ne pune faţă în faţă viaţa noastră întru Hristos cu fariseismul, făţărnicia, falsa erudiţie şi mascarada. Părintele Constantin Necula scrie în prefaţa cărţii: „Nu are pretenţia că le ştie pe toate, nu construieşte texte ultimative… Firesc ca în rostire, textul lui este destins, lipsit de patima cărturărească. El nu scrie pentru a elucida probleme şi nici pentru a se problematiza fariseic. El scrie pentru bucuria mărturisirii, pentru că este prieten cu Iisus Hristos, lucidul nostru Dumnezeu Întrupat”.
De la vorbe la fapte
O trecere în revistă a câtorva titluri din cuprinsul acestei cărţi trezeşte deja curiozitatea: „Vrăjitori, ghicitori şi pierzători de suflete”, „Agenţii secreţi ai lui Dumnezeu”, „Crăciunul de supermarket”, „Ce … Doamne iartă-mă!”, „De la magii biblici la Harry Potter”, „Traficul de minuni pe internet”, „Sufletul violet al politicianului”. Iată un fragment din „Când Dumnezeu vorbeşte degeaba…”
„Fie că privim la problemele mari ale umanităţii, fie că cercetăm vieţile indivizilor mărunţi şi neînsemnaţi care compun umanitatea, suntem siliţi să observăm cu amărăciune cât de puţin contează cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă la nivel declarativ atât societatea, cât şi individul îşi afirmă credinţa în Dumnezeu şi respectul faţă de valorile religioase, distanţa între vorbe şi fapte rămâne considerabilă…
În realitate, cuvântul lui Dumnezeu contează doar în măsura în care face promisiuni în beneficiul individului sau al comunităţii şi este neglijat în momentul în care pretinde respectarea normelor şi principiilor morale. Situaţia este aceeaşi în toată lumea, fără deosebire de religie sau confesiune. Ba chiar, în multe epoci şi în multe zone, în numele lui Dumnezeu oamenii au preferat să ucidă în loc să iubească, să distrugă în loc să zidească şi să dezbine în loc să unească.
(…) Dacă e să fim sinceri cu noi înşine, trebuie să admitem că ne convine mai degrabă ca Dumnezeu să vorbească numai duminica în biserică, să dea, dar să nu ceară, să nu facă politică, să nu interzică, să nu condamne şi să nu judece. Şi chiar dacă El face toate astea, n-are decât, fiindcă noi, oricum, mergem la biserică numai din An în Paşte… ”
Joi, cartea „Tradiţii şi apucături” a fost lansată şi la Sibiu, în prima zi a celei de-a douăsprezecea ediţii a Târgului de carte şi revistă religioasă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!