Rectorul Universităţii Babes-Bolyai (UBB) Cluj-Napoca, academician Ioan Aurel Pop, şi prorectorul orădean Sorin Şipoş şi-au lansat ieri cartea „Silviu Dragomir et le dossier des chevaliers de St. Jean”, la Universitatea Oradea, prezentând totodată şi volumele „Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu” şi „Istoria desrobirei religioase a românilor din Ardeal, în secolul XVIII”, scrise de Silviu Dragomir în perioada de cenzură impuse fie de regimul austro-ungar fie de cel comunist, mai apoi.
„Universitatea Oradea mi-e dragă din multe motive şi mă simt ca acasă aici, ceea ce nu mă scuteşte de emoţii când evocăm figura marcantă a istoricului Silviu Dragomir”, a salutat universitarul Ioan Aurel Pop asistenţa formată din studenţi, profesori, universitari şi exponenţi ai vieţii spirituale, precum prof. univ. dr. Dumitru Megheşan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă şi episcopul greco-catolic Virgil Bercea.
Cu eleganţă şi erudiţie, Ioan Aurel Pop a evocat în note luminoase personalitatea istoricului ardelean care, la doar 28 de ani, era deja ales membru corespondent al Academiei Române şi care a făcut din istorie o profesie de credinţă chiar şi atunci când a notat „concluzii vătămătoare neamului său”. Cu menţiunea că Dragomir a fost naţionalist, dar în acelaşi spirit al epocii în care şi Nicolae Iorga era naţionalist: adică iubitor al naţiei sale.
„Studenţii care se apropie de opera lui Dragomir vor fi copleşiţi de marea lui operă morală, la fel cum Dragomir a fost copleşit de rolul bisericii în viaţa naţiunii (…). Naţiunile care îşi amintesc de asemenea modele pot merge mai departe. Faptul că aici, la Oradea, nu se uită de marii noştri istorici, înseamnă că există speranţă”, le-a transmis Ioan Aurel Pop tinerilor adunaţi în Biblioteca Universităţii.
Aplecat spre biserici
Subliniind valoarea documentară a lucrărilor lui Dragomir, artizanii expunerii de ieri au atenţionat că unele abordări ale acestuia privind relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi cea Greco-Catolică, în secolele XVII-XVIII, pot părea partizane din lumina celor ştiute acum. „Unele aspecte prezintă Biserica Ortodoxă dintr-o perspectivă favorabilă iar Unirea religioasă e condamnată. Azi lucrurile s-au echilibrat. Iar câştigul imens al lucrărilor sale e documentarismul. Metodologic, a renunţat la nivelul polemic încercând să vadă ce s-a întâmplat în masa populară. A încercat să scrie o istorie a mentalităţilor, să vadă dacă oamenii au înţeles că s-a produs o schimbare admnistrativ-religioasă sau şi-au văzut mai departe de credinţa lor”, a completat şi Sorin Şipoş.
Detalii se pot găsi în volumele reeditate anul acesta la Cluj-Napoca.
Citiți principiile noastre de moderare aici!