Într-un cadru festiv, Casa de Cultură „Miron Pompiliu” din Ştei a fost arhiplină la lansarea, vineri, 29 august, a două volume importante legate de istoria oraşului. Amfitrion a fost primarul Şteiului, ing Iulian Balaj.

Volumul „Un veac de minerit uranifer în România, 1920-2020”, apărut anul acesta, a fost scris de Ovidiu Banciu şi Tiberiu C. Deleanu, şi coordonat de Ioan Degău, coinițiator al proiectului, un adevărat mecena al publicațiilor ce tratează istoria recentă a acestor locuri.

Lansarea cărţilor, în Casa de Cultură „Miron Pompiliu” Foto: Nicolae Meseşan

Cartea cuprinde biografii ale oamenilor uraniului şi este bogat ilustrată cu imagini ce dovedesc cât de efervescent a fost arealul terenurilor uranifere din jurul minelor de la Băița și Avram Iancu, minereu prelucrat la morile din fostul Oraș Dr. Petru Groza, actualul Ștei. Volumul este, în primul rând, un omagiu adus oamenilor care, timp de decenii, s-au contopit cu istoria Exploatării Miniere Bihor. O pleiadă de profesionişti se regăsesc în paginile cărţii: ingineri, geologi, medici, chimiști, biologi, fizicieni, economiști, profesori, tehnicieni, laboranți, mineri, sportivi, artiști. Ei sunt Oamenii Uraniului, mulți dintre ei astăzi octogenari, chiar nonagenari. Poveștile lor de viață sunt mărturii prețioase prin care se poate reconstitui o epocă devenită istorie.

Istoria stațiunilor de exploatare minieră din toată țara este văzută din caravana Röntgen, un impunător laborator medical pe roți, fabricat în Republica Democrată Germană în anii 60, care se deplasa în toată țara pentru a examina minerii cu raze X (Röntgen) la fiecare mină. Laboratorul complex, cu o tehnologie performantă pentru acele timpuri, era unic în țară.

Zorica Novicov în caravana Röntgen FOTO: Arhiva familiei

Datorită importanței exploatării uraniului din zonă, caravana a fost repartizată Bazei de Cercetări Medicale din fostul Oraș Dr. Petru Groza, actualul Ștei, bază condusă de medicul Gheorghe Dincă, la rândul său un personaj bine conturat în paginile cărții. De aici aflăm că, în 1958, transferat la puternica societate ruso-română Sovrom-Kvarțit, înființează Laboratorul de Cercetări pentru radioprotecţie şi condiţii de muncă, a cărui misiune era supravegherea mediului radioactiv și a sănătății celor expuși la radiații din zona de activități miniere uranifere. Caravana era unitatea mobilă a acestei Baze de cercetări unice în țară. Câteva luni de zile, colectivul ei străbătea întreaga țară, trecând prin filtrul laboratorului său toți minerii din România expuși la boli profesionale.

Urmându-i la scurt timp doctorului Iuliu Böttger, Zorica Novicov a coordonat întreaga activitate a caravanei în perioada 1967-1974. Minerii erau așteptați la gura minei, pentru ca la ieșirea din șut să li se facă un film la plămâni, în cabina special amenajată în interiorul vehiculului. Periplurile caravanei punctează nume importante ale mineritului românesc: Ciudanovița, Lișava, Ilișova, Bârzava, Sasca Montană, Pojejena, Stulpicani, Ostra, Molibden, Tulgheș, Grințieș, Bălan, Jolotca, Anina.

Cercetare monografică

Cea de a doua carte a apărut anul acesta la Editura Muzeului Ţării Crişurilor. Este vorba despre volumul „Ritmuri Istorice Steiene”, coordonat de Gabriel Moisa şi Sorin Şipos, avându-i ca autori pe: Ramona Novicov, Gruia Fazecaş, Sorin Şipos, Traian Ostahie, Cristian Apati, Gabriel Moisa şi Cristian Culiciu.

„Cercetarea monografică presupune în permanenţă studiul comparativ pentru a amplasa locul în peisajul general. Lucrarea face acest lucru evidenţiind legăturile cu oamenii şi spaţiile învecinate, ceea ce conduce la o înţelegere organică a evoluţiei societăţii. Din abordarea microistoriei nu poate lipsi însă dimensiunea pluridisciplinară. Aşa se face că regăsim aici, alături de trecutul istoric propriu zis, şi alte dimensiuni ale locului, venite dinspre geografie, arheologie, demografie, politică, arhitectură și artă etc., ceea ce conferă cercetării o anumită complexitate. (…) Am încercat să aducem în faţa cititorilor istoria localități Ștei în măsura în care aceasta poate fi devoalată în limitele unui adevăr omeneşte posibil”, precizează coordonatorii cărţii.

După descrierea cadrului naturla, orașul Ștei este surprins în contextul descoperirilor arheologice din judeţul Bihor. Aflăm că frecvența descoperirilor arheologice în depresiunea Șteiului este una dintre cele mai sărace din cuprinsul județului Bihor și din bazinul Crișurilor de pe teritoriul României. În schimb, în jurul zonei sunt numeroase descoperiri arheologice precum picturile rupestre paleolitice din peștera Coliboaia ori descoperirile neolitice și de epoca cuprului făcute în peșterile Măgura din Sighiștel și peștera Meziad.

Cartea cuprinde consideraţii privind istoricul așezării Ștei (de la prima menţiune documentară până în secolul al XVIII-lea) repere istorice privind istoria localităţii între secolul al XVIII – secolul al XX-lea (Preoţii, Biserica şi averea parohiei, Şcoala confesională, date privind naşterile, căsătoriile şi decesele, după înregistrările bisericeşti din anii 1828-1894, nume de familii prezente în registrele de stare civilă, până la 1900, dar şi recensămintele administrației laice).

Casa de Cultură în 1966

În partea a doua a cărţii este surprins Şteiul în secolele XX-XXI. Volumul curpinde perioada interbelică și perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Perioada postbelică (Ștei și Orașul Dr. Petru Groza în deceniile comuniste), perioada instaurării regimului comunist, aspecte din agricultura locală sau organizarea administrativă.

Cartea curpinde şi perioada de exploatare sovietică a uraniului. „Minereul de uraniu a fost descoperit în zonă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către armata germană, însă exploatarea sa, masivă, a fost făcută de sovietici pe parcursul anilor ’50. Cercetările au avut loc în anul 1949, geologii sovietici localizând uraniul după un an, zăcământul aflându-se la mică adâncime. Exploatarea propriu-zisă a uraniului a început în anul 1952, prin societatea mixtă româno-sovietică Sovrom Kvarțit (Kwarțit/Quarțit), un obiectiv strict secret, gestionat cu sprijinul Securității, principalul argument fiind obligativitatea plății de către R.P.R. a datoriilor de război față de Uniunea Sovietică. (…) În timp scurt, în galeriile de la Băița au fost mobilizați circa 17.000-20.000 de mineri, care, însă, nu știau ce anume extrăgeau, iar, prin urmare, nu erau conștienți de pericolele la care se expuneau. Singurii care știau realitatea erau sovietici”, se arată în carte.

Volumul mai cuprinde cercetări monografice legate de industrie şi transporturi, urbanizare, sport, învăţământ şi cultură, sistemul sanitar, dar şi explorări subterane prin comunitatea de speologi amatori și profesioniști, ajungând la oraşul contemporan şi conexiunile europene prin Ruta Culturală Internațională ATRIUM.

Evenimentul de lansare a celor două cărţi s-a înscris în programul Zilelor Oraşului Ştei, ediţia XXVII.

Foto: Nicolae Meseşan