Determinare, dedicare, pasiune, focus, muncă susținută, dragoste și preocupare pentru pacienți. Acestea sunt doar câteva dintre cuvintele care îl definesc pe dr. Andrei Nicolae Csep, șeful Secției de Boli Infecțioase din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Oradea.

[eadvert]

„Pentru mine pacientul este totul”, a spus acesta. Dr. Csep a probat această afirmație de-a lungul celor 22 de ani de când practică meseria de medic, dar mai ales în perioada Pandemiei de Covid 19, când a luptat în linia I cu un inamic invizibil și când și-a pus pacienții mai presus de siguranța propriei vieți.

Între agonie și extaz

Pandemia de Coronavirus a trăit-o între agonie și extaz. Agonie când, deși a încercat să facă tot ce omenește a fost posibil pentru a-și salva pacienții, unii dintre ei au pierdut lupta cu viața, și extaz a trăit de fiecare dată când un pacient, adus pe targă, a plecat acasă pe propriile-i picioare.

„Nu mă văd făcând altceva. Dacă m-aș naște încă o dată, tot medic aș fi. Și cred că tot la Infecțioase. Vin cu plăcere la spital, nu vin doar să bifez o zi de condică. Îmi place enorm ceea ce fac. Mai mult de un sfert din viață mi-o petrec la spital. Pentru pacient vin, pentru el mă lupt ca să fie bine, ca să fie mulțumit, iar aparținătorii lui să fie bucuroși că s-a vindecat. Când vezi că ai ajutat un om sau l-ai vindecat, pleci acasă oxigenat 100%, adică mai împlinit”, este crezul său.

În prima etapă a Pandemiei de Covid, dr. Andrei Csep a coordonat secția de suspecți, după care a condus una dintre secțiile cu pacienți infectați cu Coronavirus de la Spitalul Municipal.

„A fost infernal. Nu am avut nici 5 minute libere. Toţi cei cu febrilitate sau care tuşeau, cu o radiografie cu simplă pneumonie, erau trimişi la noi fiindcă nu se putea risca internarea lor în alte secţii. Am avut şi pacienţi cu politraumatism din accident de maşină, cu ulcer duodenal sau cu infarct stentat. Toți pacienții care erau suspecți de infecție cu SARS-CoV-2 au trecut prin mâinile mele și ale colegilor mei de pe Secția de Boli Infecțioase II. Oamenii erau speriați, puneau multe întrebări, voiau să știe cât era saturația oxigenului în sânge. Era o frică firească, o frică de necunoscut, pentru că nimeni nu s-a mai întâlnit înainte cu acest virus. Frica era nu numai în rândul pacienților, ci și în rândul colegilor mei”, își amintește medicul.

Aceeași frică a trăit-o și el, alături de echipa sa, mai ales că mulți dintre medicii orădeni s-au infectat cu Covid 19. Cu toate acestea, Oradea a stat bine la acest capitol, zice dr. Csep, pentru că managerul Gheorghe Carp, prefectul Dumitru Țiplea și primarul de atunci, Ilie Bolojan, au știut să gestioneze foarte bine criza, iar medicii orădeni nu au avut probleme cu echipamentele și nici cu organizarea.

„La început a fost greu pentru că nu se făceau analize la Oradea. Se trimiteau eșantioanele la Cluj sau la București și rezultatele veneau după câteva zile sau după câteva săptămâni. Noi eram obligați să ținem pacientul izolat, acel suspect de infecție cu virusul SARS-CoV-2, pentru vedea dacă e confirmat și-l izolăm în continuare, sau dacă îl infirmăm și putem să-l trimitem mai departe. Noi am avut ghinionul că am fost oraș de graniță și toți suspecții, care intrau prin Vama Borș, trebuiau să se oprească pe secția de Boli Infecțioase. Până nu s-a confirmat sau infirmat boala respectivă, nu știam ce să facem cu el. A trebuit să-l ținem izolat. Abia după confirmare sau infirmare, știam ce să facem cu pacientul respectiv (dacă era pozitiv se transfera pe secția de Boli Infecțioase I, unde erau cei pozitivi, dacă se infirma puteam să-l trimitem la un alt spital, dacă suferea de o altă boală care necesita tratament). Referitor la felul în care a fost gestionată problema pacienților infectați cu Covid 19, inclusiv profesoara Mihaela Lupșe, șefa Spitalului de Infecțioase din Cluj-Napoca a lăudat inițiativa de a transforma tot Spitalul Municipal în Spital exclusiv Covid”, a mai explicat medicul orădean.

Teamă învinsă

Întrebat dacă nu simte frică că s-ar putea infecta de la pacienții săi, acesta a mărturisit că a simțit această frică în primii ani de carieră, însă pe parcursul perioadei de rezidențiat și-a învins-o.

„Singura boală pe care am făcut-o lucrând în spital a fost varicela. Aceasta, într-o lună de august, când toată lumea era pe afară, fiind vreme frumoasă, iar eu am stat izolat la domiciliu. Alte boli nu am contactat din spital, exceptând infecția cu virusul SARS-COV2. Ca marea majoritate a medicilor am făcut și eu o formă ușoară de Covid 19, în primul val de pandemie”, a zis dr. Csep.

Țintă permanentă

Dragostea medicului orădean pentru medicină s-a născut pe când era în clasa a V-a. Atunci, bunica sa s-a îmbolnăvit și se simțea neputincios că nu putea să o ajute. Astfel, a luat decizia că, „atunci când va fi mare”, se va face doctor – ca să ajute cât mai mulți oameni.

Timpul a zburat și ținta de atunci a copilului de 11 ani s-a păstrat aceeași, indiferent de părerea celorlalți. A crescut și devenise tot mai stăpân pe visul și răspunsul său. Îi plăceau oamenii și voia să îi ajute, să schimbe lumea, să facă tot mai multe lucruri pentru ceilalți.

Anii s-au risipit ca un fum, iar tânărul Andrei Csep s-a trezit în clasa a XII-a, în fața examenului de maturitate, dar și în fața celui de admitere la Facultatea de Medicină și Farmacie (din cadrul Universității din Oradea).

Pregătirea pentru examen nu a fost ușoară, mai ales că, la acea vreme, se jucau mondialele la fotbal, iar pentru el, un microbist convins, aceasta a fost o mare „ispită”.

„Pe vremea aceea, Bacalaureatul se dădea în lunile iunie – iulie, iar admiterea la facultate, în septembrie. Astfel, am avut două luni la dispoziție ca să mă pregătesc. Am optat pentru facultatea de la Oradea. Am intrat din prima. În cele două luni am învățat toată ziua, de dimineața până seara. Am avut o concurență serioasă însă. În sensul că, în anii ’94 era campionatul mondial de fotbal și cum sunt microbist înrăit, mă uitam la meciuri, pe urmă învățam. Nu a fost ușor, am alternat și am reușit”, a recunoscut surâzând.

Încă din vremea studenției, când efectuase stagii de practică în spitalele orădene, a înțeles ce înseamnă relația medic – pacient, poveștile și temerile bolnavilor, mulțumirile acestora și satisfacțiile medicilor, dar și adevăratele „bube” ale sistemului și moartea. Toate acestea l-au întărit și i-au alimentat dorința de a continua pe acest drum.

Dr. Andrei Csep își amintește cu plăcere de perioada în care a fost student la Facultatea de Medicină și Farmacie din cadrul Universității din Oradea, dar mai ales de momentul în care a descoperit Infecțioasele, care din capul locului i-a părut o specializare „interesantă”.

„Facultatea a fost grea, mai ales primii trei ani. Dar după aceea, când am început să intru în spital, să facem stagii de Semiologie, de Medicină Internă, de Chirurgie, a fost mult mai ușor, și am început să iau note mai bune decât în primii trei ani (adică numai 9 și 10). Cam prin anul VI, mi-a plăcut foarte mult stagiul de Boli Infecțioase, profesorul din Cluj care venea să predea, profesorul Vasile Gorgan, și atunci am hotărât că vreau să fiu medic infecționist. Am făcut stagiatura, tot la Boli Infecțioase, au urmat apoi 9 luni de șomaj, pe urmă am intrat la Facultatea de Medicină, ca preparator, iar din 2002 sunt la Boli Infecțioase”, a rememorat șeful Secției de Boli Infecțioase II din cadrul Spitalului Județean din Oradea.

Bucurie poetică

De atunci, dr. Andrei Csep devine senin când vede oamenii vindecați și are o bucurie interioară aproape poetică atunci când iese din spital după o gardă grea. Medicul orădean ascultă cu interes poveștile pacienților săi și le dedică timp, le explică cu răbdare, pe înțelesul lor, diagnosticul și tratamentul. Oamenii spun că-l apreciază pentru blândețea și căldura pe care le transmite celor pe care-i tratează. Toate acestea îl transformă în acel medic pe care orice pacient și-l dorește: pasionat, devotat și competent.

Chiar dacă își petrece majoritatea timpului în spital, printre pacienți, dr. Csep spune că nu simte că muncește, fiindcă face totul cu entuziasm.

Lector universitar și coordonator de rezidenți, dr. Andrei Csep îi îndeamnă pe tinerii care aleg această profesie să își urmeze visurile, oricât de îndrăznețe ar fi ele, fiindcă totul poate deveni realitate cu muncă, perseverență, pasiune și determinare. În opinia sa, orice obstacol poate fi depășit, fiindcă determinarea și devotamentul te ajută să găsești soluții la orice problemă.