Sătenii din Chişcău care locuiesc pe uliţa ce urcă din spatele Bisericii sunt necăjiţi că de ani de zile nu se găsesc bani pentru consolidarea pantei în zonele unde drumul se surpă. Aceasta în condiţiile în care Peştera Urşilor atrage, vara, coloane de autocare de vizitatori care plătesc taxă de intrare şi, eventual, de fotografiere sau filmare. Perioada concesionării Peşterii Urşilor, de către Primăria Pietroasa, la o firmă privată, pare un subiect delicat pentru actualii edili.
„Peştera s-a concesionat în urmă cu mulţi ani. Eu, de când sunt viceprimar, ştiu că administraţia locală încasează anual de la operatorul turistic, circa 3.500 de lei ca taxe şi impozite. Dar dacă pe săteni îi interesează, mă voi interesa de condiţiile concesionării şi perioada contractului”, ne-a orientat, duminica, viceprimarul Ionel Alin Laza, în condiţiile în care nu am reuşit să-l contactăm, telefonic, pe primarul Cornel Pîrlea.
Cât despre surpările apărut în drumul aflat deasupra Văii Crăiasei, viceprimarul ne-a confirmat că e la curent cu situaţia.
„Ştiu de surpări încă de acum trei ani, când am devenit viceprimar. Există şi un proiect pentru realizarea drumului, dar e o sumă prea mare pentru posibilităţile actuale ale Primăriei”, recunoaşte franc Ionel Alin Laza.
Sinceritatea edilului nu ţine însă loc de speranţe pentru săteni.
A fost şi „prefectul” Bolojan
„Surpările au apărut de mult, când încă era prefect domnul Ilie Bolojan, care a şi fost aici să vadă situaţia. A fost de mai multe ori şi domnul Cornel Popa de la Consiliul Judeţean. Au fost chiar şi inspectori de la Cluj, de la Calamităţi şi Dezastre dar s-au uitat şi bag seamă că nu li s-a părut că e urgenţă. Dar de atunci drumul s-a lăsat şi în alte părţi. Mai pot trece pe el doar câte o maşină, şi nu mare. Când vine utilitara de salubrizare, la şofer îi e teamă să urce. Mai bine se bagă cu roata în şanţ ca să nu se bage în partea unde se poate rupe drumul sub ea, că e maşină grea. Şi noi ce să facem, să aşteptăm să se înhâie drumul şi să se întâmple vreo nenorocire? Când ne-am ridicat casă cu etaj drumul era bun. Dar acum ne pare rău că am construit”, ne-a spus Florica Goldiş, care stă la casa cu nr. 42 din Chişcău. Aceasta ne-a arătat şi un frăgar (dud – n.red.) care s-a lăsat mai bine de un metru jumătate, cu tot cu rădăcini. „Când se va răsturna frăgarul, cu rădăcinile lui de sub drum va surpa o bucată mare”, mai spune femeia.
La rândul ei, nana Zorica Toma, care şade câteva case mai încolo, ne-a arătat o casă construită la baza pantei, înainte ca drumul să se lase, precum şi o fundaţie abandonată după apariţia surpăturilor. „Am vrea şi noi să se întărească drumul măcar cu nişte bolovani apăsaţi în pantă, cum s-a făcut mai jos în câteva locuri. Dar de doi-trei ani nu s-a mai făcut nimic pentru drumul ăsta”, ne-a încredinţat săteanca.
Deocamdată, acesta pare destinul satului Chişcău. A ajuns să fie renumit în lume pentru că s-a surpat, în vechime, un tavan al Peşterii care adăpostea urşi Ursus Spelaeus. Iar acum are şanse să ajungă cunoscută şi prin surparea unui drum obştesc.
Citiți principiile noastre de moderare aici!