S-a remarcat o prezenţă numeroasă la dublul vernisaj de vineri seara, 1 august, la Galerii de Artă – Reperaj. Cetate Oradea, corpul C. „Avem doi pictori cu facturi total diferite de a lucra”, a spus în deschiderea evenimentului Vioara Bara, preşedinta Filialei Oradea a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ambele expoziţii deschise sunt expoziţii personale de pictură şi aparţin artiştilor plastici Nada Panait, respectiv Horea Sălăgean.

Expoziţia Nadei Panait, inititulată „Grădina Pătratului Descompus”, a fost curatoriată de către dr. Ioan Augustin Pop. Artista a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, este profesor, specializarea Pictură de șevalet, la Liceul de Arte din Oradea şi de 25 de ani membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Oradea

„Nada are o iubire nesfârşită pentru verdele paradisiac, pentru grădină, respectiv pentru un arhetip, adică o origine fundamentală a umanităţii născută din spaţiul paradisiac şi pe de altă parte fondul cultural. Cultura ei a evoluat începând cu şcoala de la Cluj, cu anturajul generaţiei ’80, parcurgând secolul XX, întâlnindu-se cu secolul XXI, de la avangarda istorică, până în ziua de astăzi, în care descoperim că realizările ei parcurg genuri şi maniere de lucru: desen, pictură, asamblaje, obiect, pe care-l integrează”, a spus la vernisaj curatorul, precizând că abordarea din titlu provoacă din mai multe perspective: a istoriei artelor vizuale, a percepţiei comune, dar şi din perspectiva practicii artistice, pentru că subiectele „grădina” şi „pătrat” aparţin unor arii culturale distincte.

De la emoţii complexe, la structuri geometrice

Ioan Augustin Pop sesizează în grupajul de lucrări „Grădina”, „Cunună”, „Nopţi de sânzâiene”, „Sete de verde” şi „Copac fără pădure” emoţii complexe şi tratări gestuale, „o atmosferă evanescentă combintă cu materia lichidă”. În lucrări precum „Memoria cercului”, „File de calendar” sau „Devenirea Întregului” remarcă structurile geometrice.

„Expoziţia trimite la complexităţile ludicului, un rezultat al polarizării a două linii, respectiv la relaţia sentiment-hedon-atitudine în raport cu ordinea-conceptul-experimentul. Peisajul vizual ne oferă deliciile fericirii şi a sentimentului pentru verde, sensuri ale poeticii, transfigurări ale picturii moderne şi reacţiile matieriste din familia expresionismului apoi transformările cunoscute în jocul din primele decenii ale veacului trectu, văzute de azi”, punctează curatorul, concluzionând că această expoziţie seamănă în opinia sa cu ideea colajului la Artur C. Danto în care coexistă mai multe realităţi.

Dr. Ramona Novicov, istoric şi critic de artă apreciază că Nada Panait se mişcă într-o zonă foarte dificilă pentru un artist, zona transparenţei, precizând că este foarte greu să faci pictură într-o tehnică a laviului şi să rămâi, totuşi, pictor, „mânuitor de culoare”, simţind energiile senzuale ale culorii.

„Ceea ce face Nada aici este o pictură diafană. Grădina Nadei e o grădină a miresmelor încărcată de frumos când vedem asemenea efluvii. Simţi aroma, ca atunci când o frunză opacă o strângi în mână ca să îi simţi aroma, rămâne zeama ei, energia ei acvatică. Eu asta simt aici, aceste arome ale grădinii pe care Nada le decantează ca un parfumer, care scoate din mii şi mii de petale transparente, sau opace, sau inodore, trecute prin filtrul ei, prin sensibilitatea ei, aromele care încep să spună poveşti”, a remarcat Ramona Novicov.

„Reflexii interioare”

Criticul subliniază legătura între cele două expoziţii, deşi par foarte diferite. Artiştii parcurg un drum de la concret, de la materie, de la formă, de la senzualitatea lumii care îi copleşeşte, pe care trebuie să o simtă, să o perceapă, cu care trebuie să se lupte, să o modeleze, şi ajung apoi la decantări, la „drumul distilat”, ajungând ca strat după strat să geometrizeze lucrurile, să le abstractizeze, ca apoi să refacă drumul materiei, se se întoarcă la lume, la simţuri.

Expoziţia artistului Horea Sălăgean, intitulată „Reflexii interioare” a avut-o ca şi curator pe dr. Ramona Novicov.

„Lucrările sale reconstituie în plan metaforic drumul fiinţei transcris în termenii unei alchimii personalizate ce pleacă din adâncimile pământului, ale lavei confuziei şi ale chipului desfigurat, ca să ajungă, străbătând focul purificării, spre structurarea materiei, spre geometrie, spre diamantul cunoaşterii de sine, ştiut fiind că omul poartă în sine ambele: şi lava, şi diamantul”, punctează curatorul.

Ramona Novicov remarcă la artist acea căutare de sine tensionată, care scoate la lumină: instinctul, pulsiunea, teama, dorinţa. Prin artă, această frămânare, această luptă cu sinele duce într-un final la urcuşul spiritual.

„Pictura sa developează pas cu pas, lucrare după lucrare, câteva din imaginile tranzitive ale transfigurării umane”, spune criticul de artă, precizând că fiinţa umană trebuie să ardă pentru a ajunge la purificare, la orizontul deschis, drum pe care Horea merge deja de ceva vreme şi insistă să urce, chiar dacă ştie că acest parcurs doare. E drumul spre geometrie, spre abstract, spre esenţă.

Cuvântul de închidere l-a avut tot dr. Ioan Aurel Pop: „Artiştilor le doresc noroc în viaţă, şi operei lor îi doresc să aibă loc în istorie!”