După lansarea, la final de februarie, a primului număr din seria a VI-a al revistei de cultură „Familia”, a doua lansare a fost cea a unui număr dublu şi a avut loc în aer liber, pe terasa Ristretto din faţa Librăriei Humanitas.

[eadvert]

Dacă în februarie, Ioan Moldovan, fostul director al revistei, nu a putut fi prezent la eveniment, marţi după amiază a fost alături de redactorul-şef Mircea Pricăjan şi de secretarul de redacţie al revistei, Miron Beteg, spre a îndemna cititorii să răsfoiască acest nou număr al revistei.

Ioan Moldovan consideră că o astfel de lansare a revistei este un lucru pe de o parte firesc, pe de altă parte ciudat, date fiind realităţile pe care suntem nevoiţi să le trăim. „Cred că se instituie această tradiţie a lansării număr de număr a revistei Familia, şi este un lucru bun, pentru că scriitori şi cititori stăm unii lângă alţii, faţă în faţă, şi acesta este un sentiment întremător. Mă bucur că «o revistă, o carte, o bibliotecă», această emblemă pe care regretatul nostru tânăr coleg Tiberiu Ciorba a propus-o şi noi am fost entuziaşti să o preluăm pentru revista Familia, îşi dobândeşte în continuare consistenţa. Este cu adevărat o bucurie”.

Prietenii lui Iosif Vulcan

Ioan Moldovan a amintit că pe 31 martie se împlinesc 180 de ani de la naşterea întemeietorului revistei Familia, Iosif Vulcan. „El, părintele Familiei, într-un fel ne-a adus pe toţi aici, şi suntem toţi prieteni ai lui Iosif Vulcan, stră-stră-stră urmaşi, nepoţi, prieteni ai lui. Cred că ar fi foarte bucuros, uimit, şocat, nedumerit, ar trăi stări foarte complicate sufleteşte văzând unde a ajuns, cum a ajuns şi ce se întâmplă în acest mileniu, care şi el este obligat să dea tribut culturii, altfel nu-l văd având vreun rost. Un gând de orgoliu, de mândrie, de ataşament sufletesc pentru Iosif Vulcan, şi un gând pentru viitor. Să sperăm că primăvara care totuşi vine va da cu pumnii viguros în poarta verii şi va fi bine primită, transformându-se într-un anotimp fertil şi pentru cultură”.

 

Pentru că primul număr din noua serie a părut la sfârşitul lunii februarie, numărul acesta este dublu pentru a recupera un timp pierdut în luna ianuarie, revenind apoi cu fiecare număr la sfârşit de lună, aşa cum este tradiţia, a explicat Mircea Pricăjan. Redactorul-şef a făcut un mic sumar al noului număr, punctând câteva materiale publicate. Printre acesta este şi ancheta „Coloana sonoră a cărţilor”, pornită de la un disc Nirvana şi de la ideea că scriitorul are nevoie de acest paravan între el şi lume – muzica, la care au răspuns mai mulţi scriitori: Mircea Cărtărescu, Augustin Cupşa, Vasile Ernu, Cristian Fulaş, Tudor Ganea, Diana Geacăr, Florin Irimia, Florin Lăzărescu, Cosmin Leucuţa, Bogdan Munteanu, Ioana Nicolae, Cosmin Perţa, Bogdan Răileanu, Andreea Răsuceanu, Lucian Dan Teodorovici, Tatiana Ţîbuleac, Radu Ţuculescu, Mihai Vakulovski.

Mircea Pricăjan a mai amintit două proze interesante din acest număr dublu, una scrisă de Andrei Crăciun şi cealată aparţinând lui Cirprian Măceşaru. De asemenea, sunt în revistă şi două debuturi în poezie, primul aparţinând Andreei Apostu iar al doilea al Annei Valentova, o tânără slovacă, care a învăţat limba română de un an şi jumătate şi o simte deja atât de bine încât debutul ei în poezie este în limba română. În sumarul revistei se regăsesc şi rubricile cu care cititorii s-au obişnuit, inclusiv cea inaugurată în numărul trecut, cea de carte pentru copii, susţinută de Alex Moldovan, dar şi cea a lui Marius Chivu, Falshbook. Ilustraţia copertei acestui număr dublu aparţine lui Cosmin Bumbuţ , fotografia fiind realizată în Spania în cadrul unui proiect.

40 de ani, „între Facere şi Apocalipsă”

Lansarea numărului 2-3 al revistei Familia a fost dublat de lansarea cărţii de poezie „Viaţa fără lume”, scrisă de Ioan Moldovan şi apărută la Editura Junimea, Colecţia Cantos. Cartea a apărut la 40 de ani de la debutul editorial al poetului, după cum a amintit Miron Beteg, secretar de redacţie al revistei Familia, care a punctat faptul că Ioan Moldovan a devenit în ultima vreme „îngrozitor de leneş în ceea ce priveşte propriile cărţi şi distribuţia propriilor cărţi”.

De la volumul „Viaţa fără nume” apărut în 1980, a apărut acum „Viaţa fără lume”. „Dacă e să ne luăm după titluri, ar fi un fel de Facere şi Apocalipsă. «Viaţa fără nume» trimite la celebrele versuri ale lui Bob Dylan – la început omul dădea nume animalelor, long, long time ago – iar «Viaţa fără lume» e un soi de apocalipsă parţială pe care o trăim în acest moment. Între această Facere şi Apocalipsă sunt 40 de ani”, spune Miron Beteg, care în finalul caracterizării poeziei lui Ioan Moldovan a remarcat că poemele sale nu au o spectaculozitate lingvistică, „nu desenează serpentine verbale”, mai mult, poezia sa este „un soi de purificaţie, un soi de îndepărtare a lucrurilor care pot părea spectaculoase, şi apropierea de lucrurile mici”.

„Această apropiere de banal, de plictisitor, de inutilul repetitiv, nu-l face nici pe departe pe Ioan Moldovan, aşa cum foarte multă lume susţine, un poet al cotidianului, ci dimpotrivă, trece într-o zonă a metafizicului secund al textelor, al mirării nesfârşite de a putea trăi în mijlocul acestor lucruri atât de mărunte. Ce caută fiinţa umană, cu toate ale ei, între lucruri atât de mărunte? E un mod al lui Ioan Moldovan de a suporta acest cotidian, când monstruos, când diafan”, spune Miron Beteg, care remarcă şi faptul că dialogul aparent minor cu lucrurile din jur, cu ambianţa banală, plictisitoare, este de fapt o formă de autoironie permanentă. „Pentru Ioan Modova nu există niciun pic de revoltă împotriva lumii ci doar o mirare permanentă că trăieşte în mijlocul unor lucruri atât de banale şi totuşi mai trece o zi, mai trece o zi…”

Miron Beteg a punctat faptul că Ioan Moldovan este „unul dintre puţinii poeţi singuri între lucruri, între oameni, şi uneori singur chiar în geografia propriului scris”, iar poeţi adevăraţi sunt foarte puţini, Ioan Moldovan fiind unul din cei foarte puţini care vor rămâne… Evenimentul a fost încheiat tot de poetul Ioan Moldovan care a subliniat faptul că „Viaţa fără lume” este aici, este pretutindeni, este şi în carte.

Întâlnirea de suflet de pe terasa din faţa Librăriei Humanitas a fost despre revista Familia, despre cartea lui Ioan Moldovan, dar în acelaşi timp, aşa cum a spus şi Miron Beteg, a fost şi o „doză de fireştenie” de care toţi avem nevoie în acestă lume „hăbăucă”.

Noul număr al revistei Familia se găseşte la Librăria Humanitas, la Librăria Cărtureşti, dar va putea fi cumpărat şi la alte librării din ţară.