Sub o tăcere apăsătoare și sub cerul cenușiu care ploua mărunt, sute de oameni s-au adunat joi, 29, ianuarie, să-l conducă pe ultimul drum pe Eduard, elevul de 13 ani a cărui plecare a lăsat urme adânci în comunitatea din Oradea.
Momente de tensiune emoțională intensă s-au resimțit încă înainte de începerea slujbei religioase, când mama lui Eduard s-a simțit rău din cauza suferinței. Copleșită de durerea pierderii, a necesitat asistență medicală.
Într-un gest simbolic de adio, prietenii și colegii săi au venit pe biciclete, formând un ultim cortegiu și depunând flori albe în memoria sa. Solidaritatea orădenilor a fost singura mângâiere într-o zi marcată de o tragedie de nemărginit
Alături de familia copleșită de durere, au fost prezenți și reprezentanți ai conducerii școlii, conduși de directorul Colegiului Național „Onisifor Ghibu”, Iulius Timar, precum și alți profesori care l-au cunoscut și l-au apreciat pe Eduard.
La înmormântare au fost rostite câteva rugăciuni de către preot și cei prezenți; nu a fost oficiată slujba obișnuită. Băiatul ar fi împlinit 14 ani pe 21 februarie.
Video: Vlad Chelaru / Bihon.ro
Prietenii și familia au aruncat mai apoi cu blândețe florile albe peste sicriu, ca o ultimă mângâiere și promisiune că amintirea lui va rămâne vie în inimile tuturor.
Video: Vlad Chelaru / Bihon.ro
Portretul unui elev de 9.65: „Nu a dat nimic de bănuit”
Eduard nu a lăsat un bilet de adio clasic, însă, privind în urmă, ultimele sale ore par acum un scenariu de despărțire atent planificat. Duminică, cu doar o zi înainte de tragedie, băiatul a ieșit în centrul orașului cu prietenii săi. Nimic din veselia lui obișnuită nu trăda furtuna interioară. Mai mult, el le-a făcut tuturor cinste cu șaorma, un gest de generozitate care acum capătă conotații cutremurătoare: pare să fi fost felul lui discret de a-și lua rămas bun de la cei dragi.
Luni dimineața, scenariul a devenit sumbru. Eduard a plecat de acasă echipat pentru școală, purtând uniforma „Ghibu”, însă a lăsat în urmă ghiozdanul și telefonul – singura lui legătură cu lumea exterioară. În timp ce tatăl său îl căuta cu disperare la școală, alertat de sistemul de catalog electronic care raportase absența de la prima oră, băiatul se afla deja pe terasa blocului de 8 etaje din complexul Grand Hill. Locul nu îi era străin; el și prietenii săi mai urcaseră acolo în trecut, cunoscând codul de acces al imobilului, deși niciunul nu locuia acolo.
Ceea ce face această tragedie și mai greu de acceptat este contrastul dintre imaginea publică a lui Eduard și deznodământul său. Cu o medie de 9,65 la finalul clasei a VI-a, Eduard era descris de directorul Iulius Timar ca un elev exemplar, fără probleme de disciplină sau semne de suferință. Nici psihologul școlii, care desfășurase activități la clasa sa, nu a detectat semnale de alarmă.
Pentru vecini, el era „copilul cuminte de pe scară”, pasionat de bicicletă și mereu respectuos. „Un copil care emana bucurie”, spun profesorii, subliniind că Eduard nu părea a fi victima bullying-ului și nici nu dădea semne că ar fi implicat în provocări periculoase pe internet.
În mediul online, au apărut persoane care susțin că îl cunoșteau pe Eduard și că acesta le-ar fi mărturisit planul tragic. Șocați, prietenii l-ar fi întrebat dacă este adevărat, iar el le-ar fi răspuns simplu: „Am glumit…”. Mai mult, unii dintre apropiați insistă că băiatul ar fi avut probleme în familie, situație despre care nu se vorbea public și care, posibil, i-ar fi afectat starea emoțională. Această discrepanță între aparențe și realitate adâncește sentimentul de neputință și durere în rândul celor care l-au cunoscut.
Ecoul digital: Între „Pinguinul Nihilist” și comentariile alarmante de pe TikTok
Dincolo de zâmbetul afișat în viața reală, lumea digitală a lui Eduard ascundea nuanțe de melancolie. Recent, acesta distribuise clipuri cu „pinguinul nihilist” – un simbol viral ce reprezintă izolarea și rătăcirea de grup către un sfârșit inevitabil.
Însă cel mai îngrijorător aspect a apărut după moartea sa. Pe platforma TikTok, în secțiunea de comentarii a postărilor dedicate lui Eduard, s-a declanșat un fenomen periculos. Mai mulți adolescenți au postat mesaje tulburătoare precum „eu urmez” sau „mă va pierde mama în câteva zile”. Aceste strigăte de ajutor mascate în declarații de solidaritate fatalistă au pus în alertă autoritățile școlare și părinții din întreg orașul.
Școala a devenit acum un spațiu al consilierii, unde profesorii încearcă să le explice elevilor că a cere ajutor este un semn de putere, nu de slăbiciune. Între timp, prietenii lui Eduard pregătesc un ultim omagiu: o paradă cu biciclete prin Oradea, în onoarea pasiunii sale celei mai mari.
Eduard a plecat lăsând în urmă o întrebare care va bântui mult timp: De ce? Ancheta poliției continuă, dar pentru familia rămasă în urmă, nicio concluzie oficială nu va putea umple tăcerea lăsată de băiatul cu zâmbet frumos și medie de premiant care a ales să plece singur, precum pinguinul din clipurile sale, spre un orizont de neatins.
Citiți principiile noastre de moderare aici!