
De la liceele industriale legate de marile fabrici ale orașului, până la sistemul dual de astăzi, zeci de generații de elevi și sute de profesori i-au trecut prin față, iar schimbările din economie și din societate s-au reflectat mereu în modul în care școala a trebuit să se adapteze.
Pe stradă este oprit adesea de foști elevi. Unii sunt tehnicieni sau ingineri în firmele din Oradea, alții lucrează în fabrici sau și-au construit propriile afaceri. Pentru mulți dintre ei, anii de școală de la Colegiul Tehnic „Mihai Viteazul” au fost începutul unui drum profesional, iar Ruben Filimon a fost unul dintre profesorii sau directorii care le-au marcat parcursul.
Originar din localitatea Sârbi, județul Bihor, a urmat școala generală în satul natal, apoi liceul industrial cu specializarea „Mașini și aparate electrice”, la Liceul Industrial Construcții de Mașini din Oradea, actualul Colegiu Tehnic „Traian Vuia”. A continuat studiile la Facultatea de Fizică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar în 1981 a fost repartizat ca profesor de fizică la Liceul Industrial „Înfrățirea” din Oradea, actualul Colegiu Tehnic „Mihai Viteazul”.
A rămas în aceeași școală până astăzi. Din 1990 este directorul colegiului, iar în acești aproape patruzeci de ani a văzut cum învățământul tehnologic a trecut prin transformări profunde: dispariția marilor întreprinderi industriale, reorganizarea sistemului profesional, apariția colaborărilor cu mediul economic, iar mai recent, dezvoltarea învățământului dual.
Jurnal Bihorean: Cum arăta învățământul în Oradea, când v-ați început cariera?
Ruben Filimon: Am intrat în învățământ ca profesor de fizică în anul școlar 1981-1982, la Liceul Industrial „Înfrățirea”, actualul Colegiu Tehnic ,,Mihai Viteazul”. Școala pregătea forță de muncă pentru întreprinderea „Înfrățirea”, având atât liceu, cât și școală profesională. Baza materială a liceului și resursa umană de specialitate era asigurată și finanțată de Întreprinderea „Înfrățirea”. Resursa umană pentru materiile de cultură generală era asigurată și finanțată de Ministerul Învățământului.
JB: Care sunt principalele schimbări pe care le-ați văzut de-a lungul anilor în școlile din Bihor?
RF: Învățământul, în special cel tehnologic, este legat în mare măsură de evoluția economiei. După 1990, dispariția marilor întreprinderi industriale a lăsat învățământul tehnologic fără susținere financiară și materială. Școlile tehnologice s-au adaptat schimbărilor din economie, au actualizat oferta de specializări la noua structură economică a județului. A început colaborarea cu noii agenți economici pentru dotarea atelierelor de practică și pentru efectuarea practicii parțial la agentul economic.
JB: Există aspecte care s-au deteriorat sau v-au îngrijorat în evoluția sistemului de învățământ?
RF: A existat un decalaj între evoluția tehnologică și dotarea atelierelor de practică. În momentul actual, când tehnologiile se schimbă la 2-3 ani, atelierele din școală nu pot ține ritmul dotărilor și se impune efectuarea stagiilor de practică direct pe fluxul de producție, la agentul economic.
JB: Cum s-a modificat de-a lungul timpului raportul dintre elevi și profesori și modul în care se desfășoară procesul de predare?
RF: Raportul dintre profesor și elev este unul oscilant, între dorința de apropiere și nevoia de fermitate. Profesorul și elevul trebuie să fie parteneri în procesul de învățare. În concurența cu rețelele de socializare, profesorul trebuie să adapteze metodele de învățare care implică activ elevul. Acesta nu are răbdare să asculte, el dorește să participe efectiv și să valorifice achizițiile dobândite nonformal. Integrarea tehnologiilor și a inteligenței artificiale, ca mijloc de învățare, duce la câștigarea respectului, care trebuie să fie reciproc în relația profesor-elev. Respectul se câștigă, nu se impune.
Părinții vedeau în învățământul tehnic un refugiu pentru cei cu rezultate mediocre
JB: Ce efect au avut reformele legislative și schimbările curriculare asupra școlilor tehnice din Oradea?
RF: Reformele legislative, în special în învățământul tehnologic, au încercat să rezolve pregătirea practică a absolventului pentru a putea intra pe piața muncii. De asemenea, au încercat să schimbe mentalitatea părinților și elevilor, cum că învățământul tehnologic, în special cel profesional, ar fi doar un refugiu pentru cei cu rezultate mediocre la învățătură. În acest sens, din 1990 până în prezent, au existat mai multe forme de organizare a învățământului tehnic și profesional: 1990-2003 – învățământ tehnologic liceal de 4 ani și profesional de 3 ani; 2003-2010 – ruta directă, liceu tehnologic 4 ani, respectiv ruta progresivă – 2 ani școală de arte și meserii, urmată de un an de completare, după care 2 ani liceu la zi ciclu superior; 2010-2012 – a fost desființată școala profesională și a rămas doar liceu tehnologic de 4 ani; 2012-2017 – se reînființează școala profesională de 3 ani; din 2017 până în 2026 – școala profesională de 3 ani, în sistem dual.
Colaborarea cu agenții economici este esențială, practica se efectuează la agenții economici, aceștia oferă burse elevilor și se asigură integrare facilă și de calitate pe piața muncii. Din 2023, în Oradea funcționează Consorțiul pentru Învățământul Dual ,,Campus” Oradea, printr-un proiect al Consiliului Județean Bihor ca lider de proiect, împreună cu Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Primăria Oradea, Universitatea din Oradea, agenții economici și școlile tehnologice din Oradea și județ. Prin acest proiect, elevul poate urma învățământul dual începând cu școala profesională dual, urmată de liceu dual, bacalaureat și învățământul superior dual. Pe tot acest parcurs, elevul și studentul sunt susținuți inclusiv financiar de către agenții economici parteneri.
Începând cu anul școlar 2026-2027, școala profesională ,,dispare” ca formă independentă, iar toți absolvenții de clasa a-VIII-a vor participa la repartizarea computerizată în ordinea mediei de la evaluarea națională, pentru admiterea la Liceu Tehnologic și Liceu Tehnologic Dual de 4 ani, după care pot susține examenul de bacalaureat. Practic, școala profesională nu dispare, ci este integrată în Liceul Tehnologic, respectiv Liceul Tehnologic Dual. Concret, la Liceul Tehnologic și Tehnologic Dual, după 3 ani, elevul susține un examen de calificare de Nivelul 3 și continuă anul 4 de liceu, după care poate susține examenul de bacalaureat și calificare de Nivelul 4. S-a rezolvat prin această formă impresia psihologică cum că învățământul profesional ar fi doar un refugiu. Practic, toți elevii pot absolvi liceul în 4 ani, nu în 5, cum era după învățământul profesional de 3 ani.
JB: Cum vedeți evoluția pregătirii practice a elevilor față de începutul carierei dumneavoastră? Sunt mai pregătiți elevii astăzi pentru piața muncii?
RF: Efectuarea practicii la învățământul dual la agenții economici și în laboratoarele și atelierele Consorțiului pentru Învățământul Dual ,,Campus” Oradea oferă calitatea pregătirii direct pe fluxul de producție și facilitează integrarea calificată pe piața muncii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!