Versurile lor ori îţi caută în suflet şi te fac să îţi pui întrebări, ori te scutură şi te trezesc la realitatea gri făcându-te să ridici ochii şi pumnul strâns. „Toate pietrele albe/ Adună uitare/ Şi tot ce e viu se stinge şi moare/ Neagră uitare acoperă urma/ Eşti sange şi lut, viaţa ta-i una” ori „Societate simulacru/ Gustul tău e tot mai acru/ Aştept visul românesc/ Ca să-i spun cât îl urăsc”. Te regăseşti în orice faţă a Lunii Amare şi nu poţi decât să trăieşti o oră, viu, în faţa scenei.

O sală plină a fost vineri seara la Moskva, la concertul clujenilor. S-a cântat şi „Pietre în alb”, şi „Roşu Aprins”, şi „Om” şi „Loc lipsă” sau „Dizident” dar şi piesele noi care se vor regăsi pe albumul ce va fi lansat în toamnă, „Nu știu, nu iau, nu sunt” şi „Viu”. Să nu găsim vinovaţi în altă parte pentru ceea ce se întâmplă ci să ne asumăm vina, să fim uniţi şi să ne susţinem unii pe alţii, acesta a fost mesajul lor.

Pentru cei foarte tineri care poate au venit pentru prima dată la un concert Luna Amară, vocea vibrantă a lui Nick sau interpretarea expresivă a lui Mihnea îi va mai aduce, cu siguranţă în faţa scenei. Sinceritatea lor în muzică, vers şi gest se regăsesc de fiecare dată şi dincolo de spectacol.

După concert, pe lângă albume şi tricouri, fanii au putut să îşi cumpere şi una din cele trei cărţi ale lui Mihnea, „Playlist”. O „pasăre rară” avâvd în vedere stocul epuizat, şi o şansă de a fi părtaşi la o ficţiune, o acţiune ce are loc în imediata apropiere a sfârşitul lumii.