Fiind de faţă la descărcarea transportului, am stat de vorbă cu această ocazie cu dl. Marian Zaha reprezentantul fundaţiei în judeţul nostru şi preşedintele Fundaţiei Interval, (care printre altele, l-a adus şi pe dl. Dan Puric la Salonta).
Astfel am aflat că această fundaţiei olandeză, are o activitate de peste 15 ani. Uneori te întrebi ce îî determină pe nişte străini să fie alături de o anumită comunitate, să îi ajute, să le aducă donaţii, uneori foarte consistente şi utile, să se implice serios chiar cu munca propriilor mâini, pentru nişte oameni pe care nu îi cunosc, oameni pe care uneori societatea îi repugnă din start şi pe care o fundaţie îi ajută necondiţionat, fără a urmări nici un profit, nici un folos.
Pare destul de neînţeles, pentru că ne-am obişnuit a ne întreba şi apoi afirma: cu certitudine au ceva interes ascuns.
Ei bine, membrii acestei fundaţii au venit în România încă de la începutul anilor 90. În primă fază doar în recunoaştere, apoi au sosit şi primele transporturi de ajutoare mai sporadice, în forme mai neorganizate, ajungând destul de repede la o anumită ritmicitate. Astfel de ani de zile transporturile de primăvară şi toamnă sunt aşteptate de mulţi locuitori ai Salontei.
Dl Zaha ne-a povestit că la început mergeau la toate instituţiile din oraş, grădiniţe, şcoli, spital, centrul medico-social şi întocmeau o listă cu necesităţile fiecăreia. Apoi în măsura posibilităţilor celor din Olanda, se trimiteau cele cerute. Cel mai mult au fost ajutate grădiniţele şi şcolile, ajungând a fi dotate la vremea respectivă cu mobilier, echipamente sportive, rechizite, diverse materiale, jucării, consumabile, haine şi pantofi şi multe altele care nici nu ar putea fi enumerate.
Ca un simplu exemplu: acum 2 ani, la grădiniţa Toldi, au fost schimbate toate cele 150 de saltele ale pătuţurilor copiilor, la care s-au adăugat plapumele şi lenjeria necesară.
Dar poate aţi văzut în oraş acele cărucioare electrice, ca nişte maşinuţe pentru invalizi, sau oameni cu probleme locomotorii care se folosesc pentru deplasare un cadru metalic? Tot donaţii ale fundaţiei Brabant Bihor sunt. Au fost aduse 30-40 de astfel de cărucioare. Pentru că multe astfel de obiecte au ajuns şi la centrul medico-social, împreună cu cârje, şi alte materiale şi consumabile necesare desfăşurării activităţii lor.
Paturile sosite săptămâna trecută la spitalul municipal , sunt o completare a celor aproape 80 de paturi aduse prin anii 2006, la care se adaugă alte zeci trimise şi la secţia de oncologie a spitalului judeţean din Oradea. Ceea ce trebuie menţionat la actualul transport este şi ajutorul acordat de către Primăria municipiului, care a finanţat cu 10.000 lei contravaloarea transportului, deoarece cei în Olanda nu au mai putut plăti şi transportul, de data aceasta. Aceste paturi vor fi de mare şi real ajutor persoanelor cu diferite afecţiuni locomotorii, ale coloanei vertebrale, a pacienţilor operaţi, etc. De altfel spitalul a fost un beneficiar constant al ajutoarelor trimise de această fundaţie. Şi Clubul Copiilor a primit foarte multe materiale deosebit de utile. Nici primăria nu a fost uitată, beneficiind de mobilier, modern la vremea respectivă.
Cei da la Fundaţia Brabant Bihor au ajuns şi la Belfir, la orfelinatul patronat de Biserica Catolica din localitate. Au fost şi la Tinca la azilul de bătrâni de pe lângă parohia reformată , şi la şcoala din Tulca, dar au mers şi mai departe ajungând chiar în sate din judeţul Cluj.
Poate vă mai aduceţi aminte stimaţi concitadini, de micile proiecte, cofinanţate de această fundaţie. Printre ele trebuie amintit şi terenul de sport din Füveskert, sau amenajarea spaţiului de joacă al blocurilor de la Moară. Acestea au fost realizate la iniţiativa d-lui Zaha, cu munca efectivă a locuitorilor din zonă şi a altor oameni inimoşi.
De ce am înşirat toate acestea? Pentru că suntem tentaţi să uităm ajutorul pe care l-am primit. Uităm sau subapreciem munca unor oameni care total dezinteresat, se implică, dau telefoane, scriu mailuri, organizează transporturi, colectează şi apoi distribuie donaţii. Uneori ai parte de nopţi nedormite, petrecute pe drumuri, eşecuri şi probleme care vin independent de voinţa ta şi care trebuiesc remediate, rezolvate sau găsite soluţii de moment. Şi câte şi mai câte…..şi de multe ori nici măcar un sincer „mulţumesc” nu primesc.
Mulţumim noi pe această d-lui Hans Van Casteren, preşedintele fundaţiei Brabant Bihor, celorlaţi compatrioţi ai domniei sale, care au venit în repetate rânduri în România, respectiv d-lui Marian Zaha, care cu siguranţă ştim că avut şi el parte nu odată de evenimentele, puţin mai sus înşirate.
Citiți principiile noastre de moderare aici!