[eadvert]

Ministerul Sănătății transmite că iodura de potasiu 65 mg se va administra exclusiv la indicațiile autorităților și doar în caz de accident nuclear, moment în care metodele de informare ale autorităților se vor face prin intermediul radio, TV, mass-media sau/și chiar prin intermediul sirenelor de protecție civilă.

Doze recomandate și mod de administrare

Comprimatul cu iodură de potasiu 65 mg se administrează pe cale orală și poate fi mestecat sau înghiţit. Pentru administrare la copii cu vârsta sub 6 ani, doza poate fi zdrobită şi amestecată cu lapte, suc de fructe, miere sau iaurt.
În cazul administrării la sugari (cu vârsta sub 1 an), doza poate fi dizolvată sau zdrobită şi amestecată cu lapte sau suc de fructe, spun reprezentanții MS.
La adulţi şi copii cu vârsta de peste 12 ani se administrează 2 comprimate (echivalent cu 100 mg iod). La copii cu vârsta între 3-12 ani: 1 comprimat (echivalent cu 50 mg iod), la copii cu vârsta între 1 lună – 3 ani: ½ de comprimat (echivalent cu 25 mg iod). La nou-născuţi (cu vârsta până la 1 lună): ¼ de comprimat (echivalent cu 12,5 mg iod).

În primele patru ore

MS transmite că în scopul de a realiza blocarea eficace a absorbţiei radioactive, iodura de potasiu trebuie să fie administrată cât mai curând posibil după expunerea la radiaţii. În cazul în care administrarea are loc la 4-6 ore după expunere, absorbţia este blocată doar în proporție de aproximativ 50%. În cazul în care administrarea de iodură de potasiu are loc mai târziu de 12 ore după expunere, absorbția acesteia nu mai este semnificativă, deoarece iodul radioactiv a fost absorbit deja de către glanda tiroidă.

Durata tratamentului este limitată la o doză unică, aceasta fiind administrată sub controlul autorităţilor competente. „Această doză va oferi protecţie pentru o expunere de până la 24 ore. În cazul continuării expunerii la radiaţii radioactive, poate fi necesară administrarea unei noi doze în decursul a două zile”, spun reprezentanții MS.
Nou-născuţilor nu li se va administra mai mult de o doză. Beneficiul potenţial al profilaxiei cu iod este cu atât mai mare cu cât vârsta este mai mică.
Riscul de cancer tiroidian per unitate de doză de iod radioactiv este mai mare la făt, nou-născut şi sugar decât la adult. Ca urmare, populaţia ţintă pentru administrarea iodului este reprezentată mai ales de persoanele cu vârsta sub 40 ani.

Atenționări speciale

„Trebuie luat în considerare raportul beneficiu/risc al administrării iodurii de potasiu pentru fiecare grupă de vârstă. Femeile gravide, femeile care alăptează, nou-născuţii, sugarii şi copiii trebuie trataţi primii. Nou-născuţii în primele zile de viaţă prezintă un risc deosebit în cazul expunerii la iod radioactiv şi de inhibare a funcţiei tiroidiene prin supraîncărcare cu iodură de potasiu. Proporţia captării iodului radioactiv este de 4 ori mai mare decât la alte grupe de vârstă. Hipotiroidismul tranzitoriu în această etapă precoce de dezvoltare a creierului poate determina pierderea capacităţii intelectuale. În cazul administrării de iod la nou-născuţi, este obligatorie urmărirea atentă a funcţiei tiroidiene. La nou-născuţii cărora li s-a administrat iodură de potasiu în primele săptămâni de viaţă, trebuie să se monitorizeze valorile TSH şi dacă este necesar, valorile T4; în caz de hipotiroidism, li se va administra terapie de substituţie”, informează specialiștii MS.

La femeile gravide, în cazul unui incident nuclear, utilizarea iodurii de potasiu în doza recomandată pentru o perioadă scurtă de timp ca inhibitor tiroidian este necesară pentru păstrarea funcţiei tiroidiene a mamei şi începând cu al doilea trimestru de sarcină, a fătului. Nu se administrează mai mult de 2 doze femeilor gravide. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, o doză mare de iod poate determina inhibarea funcţiei tiroidiene a fătului, cu apariţia guşei. În cazul administrării iodului la femeile gravide, sunt necesare monitorizarea ecocardiografică a fătului până la sfârşitul sarcinii şi screening de rutină în perioada neonatală. La gravidele cu hipertiroidism nu trebuie să se administreze iodură de potasiu, datorită inhibiţiei tiroidei la făt.
Iodura se elimină în lapte, atenționează MS, care transmite că tratamentul mamelor care alăptează trebuie să fie cât mai scurt posibil, în general, nedepăşind 2 doze. Nu se recomandă întreruperea alăptării.

Prezintă risc pacienţii cu tireotoxicoză trataţi medicamentos sau pacienţii cu antecedente de tireotoxicoză trataţi medicamentos cărora li s-a întrerupt tratamentul şi se află în stare de remisiune aparentă.
Hipertiroidismul indus de iod poate fi precipitat la pacienţii cu guşă nodulară asimptomatică sau boală Graves latentă, cărora nu li se administrează tratament.

De regulă, nu se recomandă profilaxia cu iodură de potasiu pentru persoanele cu vârsta de peste 40 ani, cu excepţia cazurilor în care expunerea tiroidei la iod radioactiv prin inhalare este de aproximativ 5 Gy. Riscul de cancer tiroidian este foarte mic la această grupă de vârstă, în timp ce incidenţa afectării tiroidiene este mai mare. Ca urmare, riscul de complicaţii tiroidiene induse de iod este mai mare la această grupă de vârstă.

Reacții adverse așteptate

Pot apărea post administrare reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate tranzitorii, edemul glandelor salivare, cefalee, bronhospasm, tulburări gastro-intestinale; acestea pot fi uşoare sau severe ca intensitate şi pot fi dependente de doză.
Au fost raportate hipertiroidism, boli autoimune (Graves şi Hashimoto), guşă nodulară toxică şi hipotiroidism indus de iod. Deasemenea, s-au raportat hiperactivitate tiroidiană, tiroidită, mărirea glandei tiroide cu sau fără dezvoltarea mixedemului. Administrarea continuă poate determina depresie, nervozitate, impotenţă sexuală şi insomnie.

Contraindicațiile utilizării iodurii de potasiu ce pot apărea sunt: hipersensibilitate la iodură de potasiu sau la oricare dintre excipienţi: dermatită herpetiformă sau vasculită cu valori mici ale complementului (afecţiuni autoimune foarte rare).