Sute de milioane de euro, din bani europeni, dar nu numai, vor fi investiți în proiecte de extindere a rețelei de gaze naturale. Nu cu mult timp în urmă, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare (AM POIM) din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene a anunțat proiecte de 180 de milioane de euro, care au fost selectate pentru finanțare. În Bihor vin 31 de milioane de euro din acești bani, pentru comunele: Nojorid, Oșorhei, Paleu, Rieni, Buntești, Pietroasa, Drăgăneşti şi Lazuri de Beiuș. Competiția pentru aceste proiecte a fost acerbă, fiind depuse 243 de proiecte, în valoare totală de 2,56 miliarde de euro, sumă de 10 ori mai mare decât alocarea maximă a apelului. Primăriile care nu au primit bani europeni se bat acum pentru milioanele de euro puse la bătaie în Programul Anghel Saligny. Cseke Attila, ministrul Dezvoltării, a anunțat în urmă cu câteva zile că a primit 1.209 cereri de finanțare pentru infrastructura de gaz realizată prin Programul Anghel Saligny, în valoare de 57,7 miliarde de lei.
Primarul de Tinca, Teodor Coste, spune că alături de comunele Batăr și Tulca, a pregătit un proiect pentru extinderea rețelei de gaz în valoare de 16 milioane de euro, pentru a fi finanțat prin acest program. Comuna Sânmartin a primit, prin Ordonanța de Urgență nr. 40 din 6 aprilie 2022, suma de 20 de milioane de euro din Programul Anghel Saligny, pentru a introduce gazul. „Toate proiectele admise pentru POIM, dar care nu au primit finanțare, au fost incluse în această ordonanță”, precizează primarul Cristian Laza.
Și Consiliul Județean Bihor a lansat anul trecut un program prin care ajută primăriile din județ cu bani și consultanță, pentru extinderea rețelelor de gaz. Județul alocă anual 1 milion de euro în cadrul acestui program.
Localitățile Mădăras, Sânnicolau Român, Tinca, Lunca și Ștei sunt ajutate prin programul respectiv, pentru introducerea rețelei de gaz.

Toate aceste proiecte sunt puse în practică pe fundalul știrilor zilnice despre prețurile la combustibilii fosili, care continuă să crească, despre războiul din Ucraina, care pune presiune pe țările europene pentru a renunța la gazul rusesc. De asemenea, Uniunea Europeană a convenit deja că gazul metan este doar un combustibil de tranziție spre alte surse de energie verde, nepoluante. În aceste condiții, autoritățile de la noi investesc sute de milioane de euro într-o tehnologie care în câțiva ani s-ar putea dovedi inutilă. Investesc acești bani cu gândul la prezent, cu gândul la promisiunile electorale făcute în campanii, fără să se gândească la faptul că plata facturilor la gaz și energie a devenit un lux pentru mulți români și că această situație nu se va îmbunătăți în curând.

Investiții fără cap

„Această perspectivă, conform căreia am putea să folosim finanțări pentru a crește gazificarea la nivel rural și urban, nu este legată de un județ sau altul, cred că este și o perspectivă care ține de foarte mulți decidenți politici naționali. Totuși, nu cred că este cea mai bună modalitate de a crește reziliența la nivel național față de prețurile în creștere a energiei. Ce am văzut în facturile la energie în ultimul timp se datorează în mare măsură creșterii prețurilor la combustibilii fosili pe piața internațională. Faptul că vom avea mai multe rețele de gaze înseamnă că vom fi și mai dependenți de această piață internațională de gaze naturale și combustibili fosili. Și orice speculație în acest sens, fie a Rusiei, fie a altor actori internaționali, ne va expune și practic vom putea deveni într-un fel sau altul prizonieri”, susține Sorin Cebotari, de la InfoClima, o rețea de cercetători care contribuie la îmbunătățirea calității discursului public în legătură cu schimbările climatice.
„Eu cred că la noi, pur și simplu, nu e vorba de o incapacitate de a înțelege unde e viitorul, e vorba de o necesitate pe moment, de a asigura cu agent termic, agent energetic anumite localități și de lipsa unei capacități administrative de a gândi niște măsuri mai complexe și de viitor. Ajungem să facem lucrul cel mai rapid, cel mai simplu și de impact. Nu cu rea intenție, ei sunt bine intenționați, dar cumva au construit anumite realități și vom ajunge să facem lucruri pe care le vom desface în 10-20 de ani”, mai spune Cebotari.

Le vom dezgropa în câțiva ani

Problema nu este însă că se fac aceste investiții, problema este că ele se realizează fără o strategie prin care infrastructura pentru transportul gazului metan să poată fi folosită pe termen lung. Georgian Albu, General Manager al Future Energy Leaders România, ne-a explicat și cum se pot face aceste proiecte, astfel încât să fie caracterizate de sustenabilitate economică, pentru a putea fi exploatate și în viitor, pe baza unor planuri îndelungate de amortizare. „Lucrurile trebuie să înceapă de la o viziune. Din punctul meu de vedere, nu are rost să bagi acum în pământ o conductă de gaz, care acceptă doar gaz clasic. Riști, mai ales în virtutea trendurilor europene, să îți vină o anumită cotă de hidrogen amestecat cu gaz, pe care aceste conducte ar trebui să o susțină. Asta înseamnă că în curs de 5,10,15 ani, oricum cu mult înainte de perioadă tipică de amortizare, de 40 de ani, să le dezgropi din teren și să pui rețele hydrogen-ready. Lipsește o viziune integrată la nivelul autorităților, despre modul în care ar trebui utilizat gazul natural ca și combustibil de tranziție”, a spus Albu. El adaugă că gazul natural este utilizat ca și combustibil de tranziție spre energie verde, iar în acest caz infrastructura construită acum trebuie făcută cu un ochi spre viitor.
„Noi, la Future Energy Leaders România, am pledat ca măcar aceste extinderi și racordări să fie făcute după un standard hydrogen-ready. Este cel mai înalt standard de calitate la momentul actual și este compatibil cu viziunea strategică a României de a utiliza gaze naturale ca și combustibil de tranziție, dar permite în același timp acomodarea la alte gaze, inclusiv hidrogen, care este un combustibil de viitor, încurajat de Comisia Europeană”, a explicat Georgian Albu.

Sursa citată mai adaugă că în prezent, fiecare primărie poate să vină cu proiecte de extindere a rețelei de gaz, însă nu există niște standarde după care aceste investiții să fie executate. „La noi nu există o precondiție ca rețelele să fie hydrogen-ready, nu există nici măcar o precondiție ca aceste rețele să fie făcute după anumite standarde, care să asigure liantul fie cu Transgazul, fie cu rețeaua de distribuție existentă, iar asta duce la situații de incompatibilitate”, mai subliniază managerul Future Energy Leaders.

În ceea ce privește rețelele noi care vor fi construite în Bihor, Consiliul Județean Bihor, instituție care sprijină aceste proiecte, ne-a transmis inițial că toate conductele noi sunt hydrogen-ready. Ulterior, ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș, dar și proiectantul rețelelor de gaz care sunt finanțate prin POIM, ne-au comunicat că sunt „rețele simple”. Proiectantul rețelei din Sânmartin a spus același lucru. „Deoarece încă nu există reglementări specifice utilizării hidrogenului în sistemele actuale de distribuție a gazelor naturale combustibile, soluțiile tehnice dezvoltate în studii respectă condițiile de siguranță în exploatare menționate în Normele tehnice pentru Proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale , conform Ordinului nr. 89 din 2018 (cu modificările și completările ulterioare)”, a transmis reprezentantul Safit Inst SRL, prof. Călin Safirescu.

Consumatorii fug de gaz

După iarna care tocmai a trecut, mulți români se vor gândi de două ori dacă să se branșeze la conducta de gaz. Avem și în Oradea exemplul locuitorilor de pe strada Horea, care au conducta de gaz la gard, iar când CET i-a anunțat că se retrage de pe strada lor și trebuie să își găsească alte variante pentru a-și încălzi locuințele, aceștia au spus că nu vor să plece de la CET și mai ales nu vor gaz. În Oradea, la o locuință de aproximativ 130 de metri pătrați, parțial izolată, factura la gaz a fost de 2.000 de lei în lunile de iarnă.
Cu toate astea, frenezia gazului continuă. Iar autoritățile ignoră complet ceea ce se întâmplă. Primarul de Tinca, Teodor Coste, susține că a făcut un sondaj printre locuitori, legat de introducerea gazului în comună, iar că procentul celor care vor branșament a fost „foarte ridicat”. „Lucrurile evoluează, lemnele sunt scumpe, trebuie să le cumperi, să le depozitezi. Avem apă, canal, Tinca este o comună vie, cu 8.500 de locuitori, iar datoria mea e să dezvolt comuna”, își justifică edilul decizia de a introduce gazul. Întrebat dacă locuitorii vor avea bani de facturi, el spune: „Te încălzești după câți bani ai”.
La fel și primarul de Sânmartin, Cristian Laza, ne-a comunicat că proiectul pentru care a primit finanțare are 4.037 de racorduri. Întrebat dacă în condițiile actuale, locuitorii comunei vor mai dori gaz, el a recunoscut, cu jumătate de gură, că numărul acestora probabil a scăzut. „Cu siguranță să-și dorească (conexiune la gaz – n.red.), s-a scumpit tot, nu doar gazul, ci și lemnul sau peleții. E de datoria noastră să le introducem, să oferim o alternativă locuitorilor”, a precizat edilul.

Întrebat dacă Consiliul Județean Bihor are în vedere realizarea unor proiecte pentru dezvoltarea unor surse de energie verde, vicepreședintele Mircea Mălan a dat un răspuns prin care sugerează că această strategie este lăsată în seama primarilor, iar CJ ajută cu ce poate. „Noi sprijinim UAT-urile în toate proiectele pe care doresc să le realizeze, misiunea noastră asumată în campania electorală a fost să atragem fonduri europene acolo unde Consiliul Județean Bihor poate să depună cererea în mod direct, sau în parteneriat cu alte instituții”, a explicat Mălan. El a adăugat că dacă primăriile vor veni cu solicitări pe astfel de proiecte și dacă va exista o linie de finanțare pe această componentă, CJ Bihor își va oferi sprijinul. Chestionat de ce autoritățile nu vin cu soluții pentru dezvoltarea unor sisteme de energie verde, Mircea Mălan găsește doar scuze: că oamenii și-au dorit gazul sau că CJ Bihor nu are puterea de a decide dacă se introduce sau nu gazul într-o comună sau alta și mai ales că nu sunt bani. Mai mult, el consideră că alternativele la gaz, cele care merg pe energie verde, sunt fie prea poluante – panourile solare, fie prea scumpe – pompele de căldură. Plus că, spune Mălan, orice fel de combustibil, verde sau nu, poate să se scumpească, o dată ce „a intrat pe piață și a acaparat piața”.

 

[eadvert]