La Casa Darvas-La Roche, actorul Eugen Ţugulea a adunat în jurul său prieteni ai poeziei, la șezătoarea literară „Idile și Balade” de George Coșbuc. Ideea recitalului închinat poetului George Coșbuc a porrnit de la două motivații puternice, una de natură obiectivă, marcând 155 de ani de la nașterea poetului, dar și una de natură subiectivă, deoarece pe Eugen Țugulea îl leagă amintiri frumoase de poezia și locurile natale ale poetului.

La venerabila vârstă de 90 de ani, actorul se întoarce mereu cu dragoste la poezie. Laureat al premiului UNITER în 2016 pentru o viață dedicată teatrului și poeziei, actorul Eugen Țugulea a a rememorat începuturile într-o atmosferă caldă, alături de prieteni.Şi-a amintit că la o serbare şcolară, în clasa a IV-a de liceu, a încurcat o poezie la ultima strofă. De ruşine, a rupt-o la fugă în culise. A stat acolo o vreme, dar colegii lui l-au încurajat să se întoarcă şi să o mai recite o dată, ca să se „reabiliteze”. S-a întors, a spus poezia, şi în acelaşi punct s-a blocat din nou. N-a mai spus apoi niciun vers multă vreme. Abia prin anii ’69, când între cele două directorate ale sale la teatrul orădean a avut mai puţin de jucat, s-a refugiat în poezie. Atunci a creat pentru prima oară un spectacol la cafe-teatrul organizat de directorul de atunci, Emanuel Engel, cu poezii şi cântice populare ţigăneşti ale lui Miron Radu Paraschivescu.

De-a lungul anilor, ni i-a adus în dar pe scenă pe Michelangelo, pe Eminescu, pe Topârceanu, pe Arghezi, pe Nichita Stănescu, pe Goga, şi acum pe Coșbuc. „Având acest spaţiu, pentru care mulţumesc gazdelor mele foarte amabile, şi ţinând cont de specificul poeziilor, în general, ale lui George Coşbuc, am zis să ne întâlnim ca la o şezătoare, la care numai eu am să spun poveşti, iar dumneavoastră o să mă ascultaţi”, spune actorul.

Mărturiseşte că George Coşbuc, de la a cărui naştere se împlinesc pe 20 septembrie 155 de ani, înseamnă pentru el, ca recitator, o mană cerească, pentru că, de fapt, Coşbuc a însemnat începutul. „Prima poezie adevărată pe care eu am învăţat-o are o mică poveste. Aveam 8 sau 9 ani şi mă jucam în curtea casei părinteşti. Sora mea mai mare se chinuia pe la umbra nucului să înveţe o poezie. A început să mă intereseze conţinutul poeziei. Ea a recitat-o de câteva ori, eu am stat cuminte şi am ascultat-o, şi într-o oarecare zi, încercând să îmi amintesc – pentru că îmi plăcuse, mi-am dat seama că de fapt o ştiam aproape perfect. Am mai recitat-o, m-am mai uitat în carte, şi am învăţat toată poezia. Am recitat-o de zeci de ori în diferite situaţii, dar până acum, culmea, nu am recitat-o niciodată în public. Deci, primul meu contact cu Coşbuc, prima poezie adevărată pe care am învăţat-o, a fost poezia «El Zorab» pe care am să încerc să v-o spun în premieră, ca un fel de prolog”, şi-a început povestea Eugen Ţugulea.

„El Zorab”, este o poezie-poveste care l-a impresionat profund atunci, la acea vârstă fragedă, deschizându-i drumul către poezie. Din acel moment a simţit, mărturiseşte actorul, o nevoie organică să citească poezie.

Cele 20 de poezii pe care Eugen Ţugulea a ales să le recite la șezătoarea literară „Idile și Balade” le-a ales după sufletul său, într-o anumită ordine, ca să pară ca o poveste. Printre cele 20 de capitole ale poveştii au fost poezii precum: „Iarna pe uliţă”, „Colindătorii”, „Mama”, „Vara”, „Noapte de vară” sau „O istorie veche”. Cu voce caldă, cu harul pe care puţini îl au, actorul a recitat timp de o oră şi jumătate, doar din când în când aruncând câte o privire pe fiţuicile pregătite în ordine. Să susţii la 90 de ani un recital de o oră şi jumătate, rostind pe de rost zeci de strofe este impresionant. Iar cei care au fost prezenţi la această şezătoare literară au avut privilegiul unei seri speciale, a unei conexiuni unice într-o poveste în versuri. Mulţumim, maestre!

[eadvert]