O mulţime de fani, 35 de ani de pasiune! Cum vă simţiţi la această „vârstă”?
Călin Pop: E ca şi cum nici nu ar fi trecut anii. Timpul trece atât de repede, încât nici nu realizezi. Parcă ieri am fi susţinut primul concert. Aşa a trecut… într-o clipită. Foarte, foarte repede. Dar ne simţim la fel ca în prima zi.
La fel de „tineri”, de efervescenţi….
C.P. (râde…) Ei bine, am mai crescut între timp. Dar ne simţim, sufleteşte, la fel de tineri ca la primul concert, şi la fel de emoţionaţi.
Ştim că Timişoara este oraşul de care sunteţi cel mai legaţi sufleteşte. La concertul susţinut luna trecută în urbea de pe Bega, fanii au scăpat lacrimi de bucurie. Cum vă explicaţi?
C.P.: Oraşul în care ne-am format şi ne-am afirmat e într-adevăr Timişoara. Noi am plecat de aici, iar când am susţinut primul concert la Oradea (era prin 83, deci după aproape doi ani de existenţă), deja eram cunoscuţi, dar din Timişoara. Lumea nu ştia cine e „Celelalte Cuvinte”, de unde vine. Şi acum se fac confuzii, scriindu-se că noi suntem timişoreni. Într-adevăr, în Timişoara ne-am format, dar după terminarea facultăţii ne-am reîntors la matcă.
Lacrimi de bucurie… Într-adevăr, oamenii au fost foarte emoţionaţi. La fel şi noi, pentru că avem un respect faţă de acest oraş. Faţă de Timişoara sau Timişoara cea de pe vremuri – că poate acum nu mai este aceeaşi Timişoara. A fost o stare de emoţie necondiţionată de ambele părţi.
Sunteţi una dintre cele mai longevive trupe rock din România. Care e secretul longevităţii? Ce v-a ţinut atâta timp împreună?
C.P.: Să fii cea mai longevivă trupă nu ştiu dacă e neapărat o virtute. Sau calitate. Pentru că timpul trece. Secretul? Este dragostea faţă de muzică, pasiunea pentru muzică. Aceasta ne-a adunat şi ne-a ţinut împreună. Multe trupe care se destramă, se destramă din cauza problemelor pecuniare. La noi, fiind în primul rând o pasiune, a fost mai simplu. Pasiunea şi respectul reciproc, faţă de noi şi faţă de creaţie, ne-a ţinut împreună.
Credeţi că publicul şi-ar dori să vă vadă, să apăreţi ori să vă asculte mai des?
Depinde… Poate că am putea cânta mai des, dar mai bine să fii dorit, decât să se sature lumea de tine. Există multe cazuri, pe care nu are rost să le pomenim, în care se insistă… Dar, mai bine suntem doriţi…
Aţi cântat şi aţi lansat albume de-a lungul anilor: 80, 90, 2000… Cum e evoluat scena românească de rock în această perioadă? Credeţi că este mai simplu, în perioada aceasta, ca o trupă nouă să se facă cunoscută?
C.P.: 2014… Dar, s-a omis… 2014 a fost acel DVD… Singurul şi primul live, şi pe CD şi pe DVD, acustic, care va fi la dispoziţia fanilor să-l cumpere.
Trebuie să spun că acum rock-ul şi-a recăpătat locul lui. Dar locul lui a fost mult mai important pentru că a avut conjuncturi speciale. La noi în ţară, rockul a fost o formă de luptă împotriva orânduirii comuniste şi a avut o priză foarte mare în perioada respectivă (în condiţiile în care nici nu au existat distracţii, toate se închideau la o anumită oră).
Nu erau atâtea câte sunt acum, nici atâtea spectacole câte sunt acum. Acum este şi o inflaţie de muzică – dacă aş putea să numesc muzică tot ceea ce se scoate acum.
Călin Pop, liderul trupei Celelalte Cuvinte
În străinătate însă a existat o altă conjunctură: războiul din Vietnam. Scena de rock în România era bine reprezentată de foarte multe formaţii, înainte de 90. După 90 a fost o scădere aproape până la minim. Şi rock-ul mondial a căzut foarte tare după 98, după care a început să-şi revină. Evident, şi la noi în ţară s-a întâmplat la fel: şi-a revenit scena rock. Sunt o grămadă de formaţii – chiar şi formaţii tinere. Poate că din acest punct de vedere – al scenei rock româneşti, formaţiile tinere ar trebui sprijinite mult mai mult. Pentru că este foarte multă muzică, accesul la informaţie este foarte mare. O formaţie nu mai poate ieşi atât de tare în evidenţă, chiar dacă este bună, într-un amalgam de informaţii ca şi acesta. Sincer, nu aş schimba niciodată cu o formaţie care începe să se lanseze acum.
Este mult mai greu ca o formaţie nouă să se facă cunoscută. Pentru că înainte nu era acces deloc dinspre exterior spre interior. Ştim foarte bine că vinilurile erau foarte scumpe, se făcea rost de ele de pe piaţa neagră. Informaţia pătrundea foarte greu. Formaţiile străine erau privite ca nişte extratereştri. Iar cele româneşti, ca nişte zeiţe.
Trupele de atunci ieşeau mai uşor în evidenţă decât astăzi. După cum am spus, este explozie de internet, ai acces la orice fel de muzică gratuit. O formaţie nouă are şanse mult mai mici. Dar în acelaşi timp, au şanse teoretice mult mai mari. Pentru că înainte nu se putea cânta în străinătate. Acum, se poate cânta oriunde. O formaţie româneasă de rock ar putea cânta şi în Japonia, şi în America, oriunde. Doar să reuşească.
Cum staţi cu concertele în afara ţării?
C.P.: Noi am renunţat la ideea asta. Am constatat că nu merge. Am ţinut foarte mult la blazonul nostru şi nu am făcut compromisuri niciodată. Am avut nişte tentative de a lua legătură cu „forţele externe”, dar a fost fără succes. Aşa că am rămas pe filonul nostru naţional. Asta nu înseamnă că nu cântăm dacă suntem solicitaţi.
Sunteţi mulţumiţi de locul pe care-l ocupă „Celelalte Cuvinte” pe scena rock actuală?
C.P.: Este un rol pe care ni-l asumăm. Adică, chiar sunt fericit că în ultimii 10 ani, de la aniversarea a 25 de ani de existenţă, ne-am regăsit locul acolo unde ne este. Adică, mult mai înalt decât era în trecut, pe ordinea ierarhică a valorilor rock naţionale.
Cum vi se pare că a evoluat publicul în perioada aceasta?
C.P.: Publicul este frumos. Este un public pe care nu l-am visat şi nu l-am sperat acum 35 de ani. În niciun caz. Deşi se spune că toate sunt în scădere – inclusiv rockul, faţă de perioada când era în prima linie… este important că la fiecare concert, în fiecare oraş, există două, trei generaţii: bunici, copii şi nepoţi. Mă bucură că la aceste concerte vin copii. Este un lucru bun, pentru că lupta merge mai departe.
Ce surprize le pregătiţi fanilor?
C.P.: Pregătim un album. Se lucrează la material. Nu mai este mult şi este gata. Vom vedea cu cine, cum şi când vom înregistra şi realiza acest material, care va fi numărul 10 al trupei. Despre lansare nu pot spune foarte multe. Sperăm că în acest an; dacă nu, anul viitor. După atâţia ani de rock, ce mai contează un an?! Important este să-l terminăm şi să ne apucăm să-l înregistrăm.
Ce oraşe mai cuprinde turneul aniversar?
C.P.: Turneul a inclus oraşe precum: Bucureşti, Cluj, Urlaţi, Timişoara, Arad, Drobeta Turnu-Severin. După Oradea urmează Piteşti, Constanţa, Buzău.
Care este mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi fanilor şi cititorilor noştri?
C.P.: Ca de obicei, să nu uite niciodată că un sfârşit e un început, absolut valabil din toate punctele de vedere şi în toate domeniile!
Citiți principiile noastre de moderare aici!