– Înainte de a vorbi despre noua stagiune a Filarmonicii, să amintim că în cadrul INITIO 2025 a avut loc o premieră naţională, concertul cu oratoriul „Axion Esti”, de Mikis Theodorakis. Cum s-a născut acest eveniment?

Carmen Rus: Concertul are în spate o istorie intresantă. Avem o colaborare foarte bună cu Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, şi în special cu managerul Florin Estefan, orădean de-al nostru, pe care ne-ar fi plăcut să-l avem, poate, mai mult alături de instituţiile de cultură orădene. Concertul a pornit de la ideea unui proiect comun cu opera clujeană, un proiect ce trebuia să fie ca primă audiţie în festivalul Opera Aperta din Cluj şi ulterior preluat în Oradea. Din nefericire, nu a mai fost posibil să fie realizat în cadrul Operei Aperta, dar noi, împreună cu Consiliul Artistic, am considerat că o dată ce am investit timp şi energie în a-l asimila, am mers cu ideea mai departe.

Sigur că au fost şi semne de întrebare. Nu ştiam exact cum va primi publicul orădean o astfel de propunere pentru că aduce o sonoritate inedită, ceva cu care publicul nostru nu era obişnuit. Te aştepţi din titlul Axion Esti să fie o lucrare pur religioasă, să te găseşti într-un mediu în care doar spiritualitatea aceea din lăcaşurile de cult se resimte, însă Axion Esti propunea şi altceva, aşa cum au putut descoperi toţi cei care au fost la concert: muzica tradiţională, muzica omului obişnuit, care ştie să-şi cânte rugăciunile în felul lui, nu acelea încorsetate, poate, într-o cântare specifică lăcaşului de cult. A propus ceva mai mult, a propus şi un cântăreţ pop, un taraf grecesc tradiţional.

Foto: Live in frames by R.S.

– Aşa cum de altfel şi-a dorit compozitorul Mikis Theodorakis.

Carmen Rus: Exact. Tocmai de aceea a fost o provocare pentru noi pentru că apăreau instrumente de care, cu toată sinceritatea, trebuie să recunosc că eu nici măcar nu auzisem, şi atunci, împreună cu colegii mei de pe organizare muzicală şi în special secretariatul muzical, a trebuit să ne dăm puţin peste cap şi să vedem cum reuşim să aducem bouzouki şi santur în concert. Eu zic că ne-am descurcat bine, şi reacţia publicului a fost pe măsură. Se pare că suntem deschişi la astfel de lucrări. A fost un crossover între trei lumi: cea a Filarmonicii, cea a cultului religios şi cea a muzicii tradiţionale greceşti. Iar partea actorului Richard Balint a venit să întărească, prin tot ceea ce a recitat, exact ceea ce oamenii au transmis apoi prin muzică.

– Deschiderea noii stagiuni va fi sub egida Festivalului „George Enescu”. Cum aţi reuşit să integraţi concertul de deschidere în renumitul festival?

Carmen Rus: Cred că sunt ani buni de când Filarmonica orădeană nu a mai fost sub egida acestui festival şi, până la urmă, este festivalul reprezentativ al nostru dar care a depăşit de mult timp graniţele României. Eu recunosc că m-am uitat cu invidie la alte Filarmonici din ţară, şi mi-a părut rău, pentru că ştiu ce colectiv avem, şi cât sunt de buni oamenii, şi cum au trecut de bariera aceea de simplu angajat al instituţiei de cultură. Investesc timp şi suflet în ceea ce fac. Era păcat să nu accedem şi noi la acest festival.

Demersurile au început acum trei ani, dar a fost puţin cam târziu, programul festivalului fiind deja făcut. Aşa cum ştiţi, într-un an festivalul este în formă de concurs, şi abia în anul următor este momentul în care Filarmonicile pot participa. Aşa că, anul trecut am luat legătura cu organizatorii şi ne-am manifestat dorinţa de a participa. Anul acesta facem parte doar din categoria instituţiilor care vor derula programe artistice sub egida festivalului, însă sper să nu ne oprim aici. Peste doi ani ar fi un vis realizat, o onoare şi o împlinire, zic eu, pentru fiecare artist al Filarmonicii să putem participa în cadrul unui concert, în oraşul în care se va desfăşura atunci festivalul. Sigur că au fost o serie de discuţii pe care le-am avut cu organizatorii. Împreună am făcut propunerile de repertoriu şi forma aceasta cu care vom şi deschide stagiunea a fost agreată de dumnealor, urmând ca de aici încolo să desfăşurăm un parteneriat mult mai strâns, inclusiv prin a sprijini şi a avea prezenţe în stagiunile viitoare ale Filarmonicii câştigători ai Festivalului George Enescu.

Drepturile de autor pentru Rapsodia Română nr. 1, 750 de euro

– Ştim cât este de dificil în a obţine drepturile de autor pentru a interpreta o lucrare de George Enescu. Ce a presupus acest lucru din partea Filarmonicii de Stat Oradea?

Carmen Rus: Recunosc că a fost vorba de orgoliul nostru: fiind vorba de festival Enescu, să cânţi o lucrare reprezentativă a compozitorului nostru. Sigur, e trist că nu putem aborda orice lucrare. Probabil ştiţi că nu toate lucrările intră sub drepturile de autor, dar exact cele mai reprezentative şi cele mai îndrăgite de public, cele pe care le-am dori să le avem mai des cântate, intră sub această incidenţă. E meritul colegei mele, Alexandra Dozsa, secretar muzical, care s-a ocupat să ţină legătura cu IMA (Israel Music Associates), compania care deţine drepturile de autor pentru Rapsodia Română nr. 1 de George Enescu. Sigur că avem un buget al unei filarmonici de provincie, dar am făcut în aşa fel încât să putem plăti aceste drepturi. Ne aşteptam la o sumă mare şi eram pregătiţi să căutăm sponsori ca să facem orice să o putem cânta. Până la urmă, ne-au costat 750 de euro drepturile de difuzare, în condiţiile în care le-am spus că în biblioteca noastră există deja partitura, iar ei ne-au făcut un discount.

Corul de copii al Liceului Greco Catolic Foto: FSO

– În concertul de deschidere veţi colabora din nou cu Corul de copii al Liceului Greco Catolic „Iuliu Maniu” Oradea, dirijat de Nicoleta Ţâmpu.

Carmen Rus: Carmina Burana de Carl Orff este deja o lucrare iconică şi în momentul în care ştii că ai nevoie de un cor de copii, ştii că ei au un alt ritm de a asimila şi de a avea siguranţă. Colaborările foarte bune cu Corul de copii al Liceului Greco Catolic „Iuliu Maniu” ne-au determinat ca în momentul în care am hotărât cum vom deschide stagiunea – ceea ce se întâmplă cu destul de multe luni înainte – să îl invităm, şi sunt convinsă că se va ridica la nivelul aşteptărilor. Doamna dirijor Nicoleta Ţâmpu a ştiut cum să abordeze de fiecare dată lucrările pe care noi le-am propus.

Suita „Carpatica”, în primă audiţie la Oradea

– Se va audia, aşadar, Suita Nr. 2 Pentru Orchestră în Fa Major „Carpatica”, Op. 85 de Paul Richter, Rapsodia Română nr. 1 în La Major, op. 11 de George Enescu şi Carmina Burana de Carl Orff.

Carmen Rus: Programul este structurat în două părţi. Ne-am dus pe Rapsodia Română nr.1 de Enescu şi suita „Carpatica”, lucrare care va fi o primă audiţie la Oradea. Prima audiţie naţională a acestei lucrări a fost dirijată, la Sibiu, de către George Enescu. De altfel, suita „Carpatica” este inspirată din lucrările lui Enescu. Aşa că, fiind un festival românesc, am zis că o bună parte a concertului din deschidere să aibă melosul nostru, să ne regăsim acolo ca identitate culturală. Şi sigur, lângă o lucrare reprezentativă din literatura universală. Va fi o provocare pentru tânărul dirijor Andrej Vesel, care va trebui să simtă româneşte pe cele două lucrări. Dar, a avut materialul din timp, sunt nenumărate interpretări, chiar cu Celibidache, plus că, încet-încet a intrat în zona noastră culturală artistică, şi cred că va fi ceea ce trebuie.

– De la Corul de copii al Liceului Greco Catolic „Iuliu Maniu”, la Corul de Copii al Filarmonicii de Stat Oradea. În ce stadiu sunteţi cu înfiinţarea acestuia?

Carmen Rus: A pornit ca o idee oarecum timidă, pe care mi-am propus-o la un moment dat în susţinerea proiectului de management. În afară de Corul de Copii Radio, nu există un alt cor de copii instituţional, pe lângă o Filarmonică sau Operă. Am zis, de ce nu? Aşteptăm, oarecum, să ne îmbunătăţim publicul, să formăm tinerii din ziua de azi, şi cum s-ar putea face asta mai bine decât printr-o activitate susţinută, bine organizată, într-un cadru care chiar inspiră spre această zonă. Ideea a prins contur, am zis să încercăm, să vedem câţi doritori sunt. Ca şi şcoli cu potenţiali copii educaţi în spiritul muzicii corale, pe care i-ar fi putut îndruma spre noi, ar fi fost Liceul de Artă, Liceul Greco Catolic, Liceul Emanuel. Am făcut un simplu anunţ. Surpriza a fost însă extraordinară. Ne aşteptam să reuşim să facem un cor de 30-40 de copii, dar avem peste 150 de copii înscrişi, prin urmare va fi foarte greu de ales, cu atât mai mult cu cât eu mi-aş dori să nu renunţăm la niciunul dintre aceştia.

Copiii sunt frumoşi şi deosebiţi prin natura lor, şi o voce de copil nu va putea fi înlocuită de niciun instrument, de nicio încercare a colegelor mele soprane din cor de a cânta partea aceea copilărească din Carmina Burana, de exemplu. Ei trebuie încurajaţi, nu ştiu cum vom face. Vom găsi o soluţie. Comisia care se va ocupa de selecţia acestor copii va avea o misiune foarte grea, iar recomandarea mea va fi să încercăm să nu renunţăm la niciunul dintre ei. Îmi doresc să îi şi vedem în acest început de stagiune. Noi am anunţat deja prima parte a stagiunii Filarmonicii, dar neştiind exact la ce să ne aşteptăm şi felul în care copiii vor reacţiona, nu am făcut nimic public. Dar, sunt convinsă că o să îi vedem pe scenă cel puţin în cadrul Ajunului Simfonic, pentru că acolo aveam de obicei un cor de copii alături de corul mare. N-aş vrea ca vreunul din coruri să se simtă ameninţate de acest cor al Filarmonicii. Tot ceea ce vor asimila aici copiii, vor putea pune în practică în corurile şcolilor, ale liceelor de unde vin.

Nicoleta Ţâmpu Foto: Eugen Ivuţ

– Aţi stabilit cine va fi dirijorul corului de copii?

Carmen Rus: Am avut o discuţie în prealabil. Tocmai datorită bunei colaborări pe care am avut-o cu Liceul Greco Catolic, şi mulţumiţi de prestaţia corului acestui liceu, de felul în care au fost pregătiţi de doamna Nicoleta Ţâmpu, dorim să începem activitatea cu dumneaei. Ne-am bucurat că a răspuns pozitiv, a fost foarte încântată de proiect şi ne-a mărturisit că ştie că va fi foarte greu pentru că printre toţi aceşti copii sunt şi copii care probabil nu au cântat niciodată într-un cor, dar au intrat într-un fel sau altul în contact cu Filarmonica, cu proiectele noastre educative pe care le-am avut, şi îşi doresc să facă parte din viaţa aceasta. Sunt copii care vor trebui luaţi de la zero, puse bazele, să ia contactul cu ceea ce înseamnă un ansamblu coral, de la disciplina din momentul în care ai intrat în sala de repetiţii şi până la ajunge să emiţi acelaşi sunet împreună cu alţi 40-50-100 de colegi, să respiri deodată, să închei fraza muzicală deodată. Dar copiii urcă cu altă dezinvoltură pe scenă, cântă din plăcere, cu bucurie sinceră, fără presiunea pe care o resimţim noi, ca artişti formaţi, care considerăm că totul trebuie să fie controlat şi perfect. Prin urmare, ne dorim un cor de copii cu zâmbetul pe buze.

– Cine face parte din comisia de selecţie?

Carmen Rus: Vor fi trei colegi din Corul Filarmonicii de Stat Oradea. Nu fac încă numele publice, dar sunt oameni cu vechime, care au lucrat în Corul Filarmonicii încă de la începutul ansamblului. Am totală încredere în dumnealor. I-am ales pentru că au experienţa necesară, dar i-am şi rugat să aibă indulgenţă. Fiecare copil care vine înspre noi este ca un lut în forma lui pură şi fină. Eu cred că putem da şanse să se şlefuiască şi să crească frumos alături de noi.

Invitaţi de marcă ai Filarmonicii

– În al doilea concert al noii stagiuni aveţi ca invitat un dirijor nominalizat de patru ori la Premiul Grammy. Este vorba de Constantine Orbelian. Cum aţi ajuns la colaborarea cu dânsul?

Carmen Rus: Filarmonica orădeană, în aceşti ani, şi-a etalat cartea de vizită prin concertele pe care le-a susţinut, fie că au fost în cadrul stagiunii, în cadrul concertelor estivale, fie prin colaborările cu diferiţi instrumentişti, sau prin intermediul corului. Prin urmare, am fost contactaţi de un impresar italian care este în strânsă legătură cu maestrul Orbelian. Este vorba de impresarul Luca Ceretta, care a fost de câteva ori la concertele noastre. Acesta a prezentat foarte frumos instituţia noastră şi i-a propus colaborarea maestrului Orbelian. Constantine Orbelian a fost la Oradea, ne-am întâlnit, dumnealui a primit doar fragmente din concertele noastre pentru că nu a putut fi prezent fizic, dar a fost încântat de ceea ce a auzit. Prin urmare, a acceptat acest concert, care este un preambul la turneul pe care orchestra Filarmonicii Oradea îl va face la început de octombrie, în Italia. Programul acesta va fi prezentat şi în turneu împreună cu maestrul Orbelian, şi este o onoare pentru noi să putem cânta sub mâna dumnealui. Prima reprezentaţie va fi la Budapesta, urmând ca după aceea să avem concertele din Italia, la Trieste, Verbania şi Milano.

Constantine Orbelian Foto: kaunaspilnas.lt

– Dintre recitalurile din stagiune, mi-a atras atenţia cel cu Cătălin Răducanu, la pian şi ţambal, concert ce face parte dintr-un turneu naţional.

Carmen Rus: Da, este un concert curpins într-un turneu la nivel naţional. După cum aţi văzut, programele Filarmonicii sunt foarte deschise şi am încercat să acoperim o paletă cât mai largă. Nu doar prin recitaluri, dar şi prin concerte. E o propunere inedită pe care noi am acceptat-o pentru că îl vom vedea pe maestrul Cătălin Răducanu în triplă impostază, de interpret la pian, ţambal dar şi povestitor, prezentând lucrările pe care le va interpreta. De altfel, partea aceasta în care dirijorul, sau solistul se adresează publicului am văzut că este de bun augur. Se crează astfel o legătura mai intimă şi mai strânsă între public şi interpret. La început, când s-a îndrăznit aşa ceva pe scena Filarmonicii cred că am fost puţin mai mult criticaţi, dar nu toată lumea este un meloman înrăit. Sau, şi un meloman înrăit poate fi pus în faţa unei lucrări, exact cum a fost Axion Esti, despre care nu a auzit, nu a avut şansa să aibă contact cu ea. Şi atunci, felul în care prezintă Andrej Vesel, Cătălin Răducan sau Florian Babțan, face ca publicul să poată percepe mai uşor lucrarea şi să o îndrăgească mai mult. Noi încurajăm acest lucru. De altfel, mai avem un program la fel gândit, este cel cu violoncelistul Octavian Lup, pe care îl ştiţi din concertele noastre. El întotdeauna ştie să se adreseze publicului, să spună câteva cuvinte despre lucrare, despre felul în care şi-a gândit interpretarea lucrării respective.

– Şi în acest an veţi avea un concert în cadrul FestiFall, care îl va avea ca dirijor pe Vladimir Lungu.

Carmen Rus: Am răspuns din nou pozitiv domnului director Alexandru Chira pentru că, de obicei, dumnealui trimite tuturor instituţiilor subordonate o invitaţie prin care toate instituţiile de cultură orădene să îşi deschidă porţile către marele public. E, cred, al treilea an la rând în care noi organizăm un concert cu porţile deschise şi invităm toţi orădenii să calce pragul Filarmonicii. Le oferim un program mai atractiv, ceva mai accesibil, un program în care ne-am propus să promovăm şi un talent orădean. De aceea, solistul serii va fi pianistul Cezar Platon, student la Facultatea de Arte, Departamentul Muzică, elev al doamnei profesor Valentina Ventel-Horhat, un tânăr foarte talentat şi foarte serios. Aşa cum ştim, să reuşeşti să pătrunzi dincolo de numele deja consacrate ce apar pe afişele instituţiilor de cultură este destul de greu, şi atunci, ne-am gândit că un moment mai potrivit de a da şanse tinerilor talentaţi orădenin-ar fi decât acest FestiFall. Nu vom renunţa, desigur, la proiectul Fil Nouveau / Feel Young, un concert special dedicat tinerilor instrumentişti din toată ţara foarte bine pregătiţi.

– Veţi mai găzdui concursul dedicat dirijorilor, „Orchestra’s Conductor Competition”?

Carmen Rus: Nu, concursul de dirijat are loc an de an în altă locaţie, aşa este gândit conceptul. Noi l-am găzduit, urmând ca alte Filarmonici să îl preia pe parcurs. Însă ne bucurăm că avem dintre câştigătorii concursurilor de dirijat tineri foarte buni, şi vine din spate acum o generaţie cu o şcoală solidă de dirijat. Cândva, în aprilie, o vom avea la pupitru pe Noemi Pasquina, o tânără dirijor pe care ne bucurăm că am reuşit să o prindem liberă şi a acceptat să dirijeze un concert în Filarmonica orădeană. Este foarte bună, a apărut ca o cometă, dar ea este în creştere, din ce în ce mai solicitată de către marile instituţii de cultură de pe mapamond. Ea este câştigătoare a concursului Bucharest Conducting Competition în 2024, şi ne bucurăm că am reuşit în această stagiune să o aducem şi la Oradea. Îi vom avea, de altfel, printre solişti, pe pianistul Ioan-Dragoş Dimitriu, la violoncel pe tânărul Ştefan Cazacu şi am reuşit în această stagiune să îl aducem şi pe violonistul Alexandru Tomescu. Sunt câteva nume care vor ridica pretenţiile Filarmonicii orădene, dar şi valoarea programelor pe care le adresăm publicului.

Noemi Pasquina Foto: Johanan Marin

– În primăvară vom avea „Festivalul primăverii”, ediţia a XV-a.

Carmen Rus: Da, încet lucrăm şi la definitivarea programului. Eu sper că şi anul acesta festivalul va aduce pe scenă nişte propuneri interesante şi demne de luat în seamă. Va reveni în festival dirijorul Tiberiu Soare, pe care ni l-am dori mai des la Oradea, dar din păcate este foarte solicitat. Am discutat deja de anul trecut şi abia am putut să îl prindem pentru concertul de închidere al festivalului.

Noi de anul trecut trebuia să avem concertul cu Grigore Leşe, care va fi acum pe 4 decembrie, şi de atunci l-am sunat pe maestrul Tiberiu Soare pentru că îl doream pe dumnealui. Dar la pupitru va fi Antonel Temistocli, un dirijor mai puţin cunsocut. A fost adus la recomandarea maestrului Tiberiu Soare, care l-a avut ca discipol. Grigore Leşe este un artist împlinit, cu anumite pretenţii, şi îl dorea în acest concert neaparat pe Tiberiu Soare. Dar pentru că nu a putut să onoreze invitaţia, l-am rugat să ne recomande dânsul pe cineva, care ştie cum să lucreze cu Grigore Leşe, care ştie şi repertoriul ales, care nu e chiar uşor: Bartok, Ligeri şi Brediceanu – care nu se prea cântă. Antonel Temistocli a făcut un materclass în dirijat cu maestrul Tiberiu Soare. Când l-am contactat, a fost foarte entuziasmat şi este o provocare pentru dânsul, pentru că va dirija pentru prima oară în Oradea.

Requiemul lui Suppé, în primă audiţie la Oradea

– Ce premiere vor mai fi pe parcursul stagiunii?

Carmen Rus: Pe parcursul stagiunii am pregătit mult mai multe premiere. Până la finalul anului, Requiemul de Franz von Suppé, concertul din 30 octombrie dedicat Zilei Morţilor, este în primă audiţie orădeană. Propunerea a fost făcută de maestrul Adrian Morar şi am îmbrăţişat-o cu mare drag pentru că, dincolo de lucrări mai uşor accesibile publicului şi mai cunoscute, este frumos să scoţi la lumină bijuterii care au fost cumva uitate şi care nu se prea cântă. Suntem obişnuiţi să ascultăm Requiemul de Verdi, Requiemul de Mozart, însă sunt în tezaurul acela muzical adevărate bijuterii de care e păcat să nu ne aducem aminte.

În partea a doua a stagiunii vom avea premiere locale, naţionale sau absolute. Noi oricum vom merge pe ideea de concerte tematice, publicul nostru să ştiţi că aşteaptă astfel de concerte. Adică, dacă este Festivalul Primăverii, să regăsească un Vivaldi, dacă este decembrie, să regăsească un program specific lunii.

– Aşa va fi şi concertul dedicat Zilei Naţionale.

Carmen Rus: Demn de remarcat în acest sens va fi concertul din 4 decembrie pe care noi îl dedicăm Zilei Naţionale. O parte dintre melomani, cei care nu s-au obişnuit încă cu noua viziune şi noul mers al Filarmonicii, a părut poate puţin şocată de alăturarea numelui Grigore Leşe cu Filarmonica de Stat Oradea. Haideţi să trecem dincolo de ideile preconcepute. Mie mi s-a mai întâmplat să fiu puţin forţată să gândesc că Filarmonica este doar a melomanilor spilcuiţi, care vin la concerte în frac şi papion. Nu, Filarmonica este a noastră, a tuturor. Trebuie să se apropie de fiecare dintre potenţialii consumatori de muzică. Iar cei care au fost răutăcioşi au atacat direct faptul că l-am alăturat pe Grigore Leşe de Filarmonică. Îi îndemn să se uite puţin în programul pe care l-am propus pentru data de 4 decembrie, pentru că vorbim acolo de György Ligeti, de Béla Bartok, de Tiberiu Brediceanu… Sunt lucrări cu pretenţie, lucrări ce supun unui efort nu doar pe muzicienii ce se vor afla scenă, ci insclusiv publicul ce se va afla în sală.

Grigore Leşe Foto: Yannis Kartis

S-a mai întâmplat să facem featuringul acela dintre orchestra simfonică şi muzica uşoară la finalul stagiunii trecute, sau de 1 decembrie concertul în care l-am avut pe scenă pe domnul Dinu Iancu-Sălăjanu. Deci tot ceea ce se propune, cu toate că alătură oameni din alte domenii, se face ţinând cont de profilul nostru, şi de profesionalismul, seriozitatea, implicarea noastră. Nu facem niciodată rabat de la tinderea noastră spre excelenţă. Propunerile noastre nu vor fi niciodată lipsite de bun gust.

– Ce program educativ pregătiţi în această stagiune?

Carmen Rus: Vom contiuna proiectele pentru copii. Vom avea din nou o săptămână dedicată lor. E puţin ştim, ni s-a demonstrat. Echipa este mică şi încercăm să răspundem tuturor solicitărilor. Perioada aceasta, din septembrie până în decembrie este foarte plină, pentru că porneşti cu deschiderea de stagiune, urmează Ziua Morţilor, după care intrăm încet în concertele educative, apoi ne pregătim cu programele pentru sărbătorile de iarnă şi concertele de Anul Nou. Dar încercăm să le facem faţă tuturor. Vom gândi pe viitor şi proiecte cu formaţii mai restrânse, dar pentru a putea acoperi cât mai mult zona educativului, pentru că de asta este nevoie. De altfel eu sper ca, începând cu luna decembrie, să avem un cor de copii funcţional, iar felul în care copilul poate influenţa şi educa un alt copil din sală, impactul este altul. Prin urmare, vom apela şi la corul de copii, se vor putea astfel gândi programe pe zona educativă mult mai diversificate. Copii sunt spectatorii de mâine, de aceea este foarte important. De aici a şi pornit oarecum ideea corului de copii. Pentru că îi apropii pe ei, apropii şi părinţii, bunicii, prietenii… Îi aducem pe copii în zona noastră şi ei cresc deja în spiritul muzicii clasice.

Opera „La Traviata”, la final de stagiune

– Ce surpriză ne pregătiţi la final de stagiune?

Carmen Rus: Vom încheia stagiunea cu un titlu de operă. Ne-am propus ca în fiecare an să abordăm fie un titlu de operetă, fie operă. Şi dacă anul trecut am abordat operetă, anul acesta facem o operă. Este vorba de „La Traviata” de Giuseppe Verdi. A mai fost cântată pe scena orădeană acum zece ani. Dar de data aceasta noi o punem în scenă. Sperăm să avem susţinerea celor două teatre, Teatrul Regina Maria şi Teatrul Szigligeti, să ne poată pune la dispoziţie scena. Chiar nu ne dorim să prezentăm o operă în concert, ci în colaborare cu Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. Pe această cale doresc să îi adresez mulţumiri managerului Florin Estefan pentru că dumnealui ne va susţine cu decorurile, cu costumaţia şi doar o parte din solişti. Ne luăm dreptul să alegem o distribuţie care ne place, cu atât mai mult o vom avea ca regizor pe Marijke Malitius, din Germania.

Dirijor va fi Noam Zur, care a făcut o impresie extraordinară la Sounds of Oradea, un dirijor de talie internaţională. Vedeţi, din nou este o carte de vizită pentru noi. Faptul că ne-a cunoscut sub egida festivalului Sounds of Oradea a făcut ca ulterior dumnealui să îşi manifeste dorinţa de a continua relaţia cu orchestra noastră. A fost impresionat de felul în care orchestra Filarmonicii orădene a reacţionat sub mâna dumnealui şi a acceptat un onorariu pe care Filarmonica îl poate plăti, aşa încât îl veţi vedea de mai multe ori în această stagiune. A fost încântat de faptul că va putea dirija „La Traviata” la închiderea stagiunii. Avându-i pe Noam Zur ca dirijor şi pe Marijke Malitius ca regizor de scenă, probabil vor avea şi dânşii un cuvânt de spus vizavi de distribuţie.

Noam Zur a dirijat Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea la Sounds of Oradea Festival Foto: Alexandru Niţescu

– Ce mai pregătiţi cu maestrul Noam Zur?

Carmen Rus: Cu maestrul Noam Zur am vorbit deja pentru soliştii pentru „Petite messe solennelle” de Rossini, lucrare pe care o vom cânta tot în primă audiţie. La Oradea s-a mai cântat această lucrare, dar Rossini a scris două versiuni: una pentru cor cu acompaniament de pian, şi încă una pentru cor, solişti şi orchestră. Această a doua versiune în Oradea nu a mai fost interpretată. Noi o vom interpreta cu maestrul Noam Zur în preajma sărbătorilor pascale, în 8 aprilie.

Stagiunea se arată cu propuneri şi cu deschideri în abordări repertoriale. Inclusiv recitalurile sunt demne de băgat în seamă. Va fi recital de pian, recital de pian şi violoncel, recital de voce şi pian, recital de harpă, inclusiv un recital de percuţie, în care vor evolua Cătălin Cioargă şi Marius Bulzan. Încercăm să deschidem total această paletă şi cu instrumente diverse, inedite, dar tot în zona clasicului. Vom avea inclusiv o seară de tango cu solistul Daniel Magdal, care a mai fost la noi cu romanţe.

– V-aţi concentrat în această stagiune şi pe promovarea talentelor locale.

Carmen Rus: Da. Ceea ce am încercat în stagiunea de vară, şi vom continua şi în stagiunea ordinară, este promovarea talentelor locale. Parte dintre aceştia sunt membri ai Corului sau ai Orchestrei Filarmonicii orădene, pentru că dorim să arătăm publicului faptul că fiecare în sine este un solist în adevăratul sens al cuvântului. Şi din toată diversitatea, genialitatea dirijorului este să obţină unitatea aceea pe care să o redea publicului.

Aici se înscrie şi concertul din FestiFall cu pianistul Cezar Platon, dar şi Concertul de Concerte din 16 octombrie, cu tânărul artist orădean Jan Sekaci la violoncel, cu Izabela Vorociuc la pian şi Abraham Smeu la vioară. Sunt geniali toţi trei. Eu i-am văzut în finala concursului New Hope, un concurs organizat de Octavian Lup. Finala competiţiei a avut loc la Filarmonica „Dinu Lipatti” din Satu Mare. Atât de buni sunt toţi trei încât am zis că trebuie să facem un concert de concerte în care cei trei să evolueze exact aşa cum au evoluat în finala respectivă.

Vom avea o stagiune diversă şi sperăm ca publicul să vină înspre noi, să înţeleagă că Filarmonica e a tuturor. Şi nu ne deranjează dacă aplaudă între părţile unui concert. Dimpotrivă, ne bucură, pentru că asta înseamnă că avem public nou, care apreciază ceea ce ascultă, iar acest public nou învaţă foarte repede. Chiar vorbeam despre asta cu dirijorii sau soliştii invitaţi şi au spus: e un motiv de mândrie că aţi adus public nou, necunoscător, dar care este entuziasmat de ceea ce aude; are timp în câteva concerte să vadă cum decurg lucrurile, de fapt, la un concert.