– Când ați descoperit pasiunea pentru dirijatul coral?

Nicoleta Ţâmpu: Aș spune că de fapt a fost pasiunea pentru cântul coral la început, pentru că am fost copilul timid care a descoperit bucuria și plăcerea de a cânta în cor, alături de alți coriști, de a-și exprima trăirile și emoțiile în cea mai naturală formă cu putință, integrat într-un grup de copii sau adolescenți cu aceeași pasiune pentru cântul vocal. Iar pentru această cale, pe care mi-au arătat-o și au deschis-o către ceea ce a însemnat ulterior profesia mea, le sunt profund recunoscătoare celor două minunate doamne profesoare de muzică pe care le-am avut în anii de școală, doamna profesoară Livia Băcilă și doamna profesoară Lucia Catarig.

– Ce v-a atras spre a lucra cu copii și nu cu un ansamblu de adulți?

Nicoleta Ţâmpu: Deși am condus o perioadă scurtă de timp Corul Catedralei Greco-Catolice „Sf. Nicolae” din Oradea, ansamblu de adulți de care mă leagă amintiri prețioase, de suflet, munca cu copiii face parte din ființa mea, pentru că pregătirea mea de bază este cea de învățătoare. Începând de la 14 ani, misiunea mea a fost să mă aflu în mijlocul copiilor și să îi cunosc, să interacționez cu ei, să învăț care sunt etapele lor de creștere și cum pot eu să contribui la formarea și dezvoltarea lor armonioasă. Ulterior, când am făcut din muzică o profesie, a continua să lucrez cu copiii a fost cea mai firească și mai plăcută alegere.

– Ce calități considerați că sunt esențiale pentru un bun dirijor de cor de copii?

Nicoleta Ţâmpu: Aș pune pe primele locuri capacitatea de a iubi copiii, răbdarea, spiritul ludic și empatia. Cred că este extrem de importantă și capacitatea de a comunica pe înțelesul lor, găsind mereu comparații și asocieri pe care gândirea concretă a copiilor mici să le poată înțelege și aplica ulterior în interpretare, capacitatea de a transforma informația muzicală într-una accesibilă, plăcută și interesantă. Nu în ultimul rând, un dirijor trebuie să fie el însuși o sursă de inspirație: copiii simt autenticitatea, iar dacă văd pasiune, disciplină și entuziasm în ochii tăi, le vor prelua firesc.

– Cum reușiți să mențineți disciplina și în același timp, entuziasmul copiilor în timpul repetițiilor?

Nicoleta Ţâmpu: Îi învăț pe copii că fără rigurozitate și consecvență în pregătirea noastră, nu putem obține rezultatele pe care ni le dorim, iar toate acestea presupun disciplină, uneori mai rigidă, alteori presărată cu glume sau fine ironii, care destind atmosfera și îi fac să râdă. Stabilim reguli simple, clare, și le explic mereu de ce sunt necesare. Când timpul ne permite, încerc să îmbin momentele de concentrare maximă cu activități scurte, ludice, care le redau energia. Umorul, jocurile muzicale și încurajările constante sunt instrumente foarte eficiente. Când copiii se simt valorizați, disciplina vine de la sine.

– Colaboraţi de mult timp cu Filarmonica de Stat Oradea prin Corul Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu”. Cum aţi sintetiza în câteva cuvinte această colaborare?

Nicoleta Ţâmpu: Colaborarea cu acest cor a venit ca o continuare fireasca a proiectelor muzicale în care Corul de Cameră „Fiat Lux”, condus de d-na Antonia Nica, a cântat alături de Filarmonica din Oradea cu ani în urmă. Tinerii aceia frumoși au ajuns la maturitate și au urmat apoi invitațiile adresate noilor generații de copii. Ca urmare, ultimii opt ani au reprezentat o dovadă de încredere maximă acordată de conducerea Filarmonicii mie și Corului Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, un parteneriat care a crescut frumos de-a lungul anilor, o colaborare profesionistă și profund formativă pentru elevii nostri, experiențe care vor reprezenta de acum încolo o parte însemnată din moștenirea culturală a acestei școli. Cu această ocazie doresc să mulțumesc public echipei de management a Filarmonicii orădene pentru încredere, respect și colaborare, dar și conducerii Liceului Greco-Catolic, a cărei deschidere, sprijin necondiționat și viziune artistică au făcut posibil acest parteneriat de succes.

– Amintiţi unul dintre concertele memorabile la care a participat corul?

Nicoleta Ţâmpu: Cele mai spectaculoase concerte, care vor rămâne inevitabil în memoria și în sufletul copiilor, cred ca sunt deopotrivă concertele vocal-simfonice de Crăciun, fie că s-au numit „Silver bells” sau „Ajun Simfonic”, dar și cele în care s-a interpretat cantata „Carmina Burana”, a lui Carl Orff.

– Sunteţi la primele concerte cu nou înfiinţatul cor de copii al Filarmonicii. Ce criterii aţi luat în considerare atunci când aţi selectat copiii?

Nicoleta Ţâmpu: În selecția copiilor au contat, în egală măsură, un auz muzical bine dezvoltat, o voce curată, un bun simț ritmic și disponibilitatea de a se dedica acestui proiect îndrăzneț pentru Oradea și pentru o Filarmonică, deoarece din câte cunoaștem până la momentul de față, este posibil ca acest ansamblu să fie primul cor de copii afiliat unei institutii filarmonice din România.

– Cum îi ajutați pe copii să depășească emoțiile înainte de un spectacol?

Nicoleta Ţâmpu: Pregătirea mentală și emoțională a copiilor începe cu mult timp înainte de ziua spectacolului. Fiecare sunet așezat la locul său, fiecare frază muzicală construită cu succes sau fiecare piesă care prinde contur, contribuie la crearea unei încrederi a coristului și a întregului ansamblu, acea fundație pe care se va clădi ulterior întregul spectacol. Le spun mereu copiilor că emoțiile sunt firești și că ele ne însoțesc în orice moment important din viață, însă de noi depinde ca ele să fie emoții constructive, care, alături de siguranța dobândită în repetiții, să ne ajute să transmitem publicului un mesaj pozitiv, o stare de bine, o dorință de a reveni la concertele noastre. Îi încurajez constant, iar atunci când se simt susținuți, emoțiile lor se transformă în entuziasm.

– Ce tehnici folosiți pentru a dezvolta auzul muzical și tehnica vocală a copiilor?

Nicoleta Ţâmpu: În lucrul cu copiii, exercițiile sunt variate și adaptate particularităților lor vocale. Jocurile muzicale, vocalizele si micile piese de încălzire sunt menite, dincolo de dezvoltarea aptitudinilor muzicale, să contribuie la crearea unei vocalități frumoase și a unui sunet specific al ansamblului cu care lucrez. Desigur, acest lucru se realizează doar în timp, după mult exercițiu și o dată cu dobândirea unei experințe scenice consistente. La fel de importante sunt și exercițiile de respirație și cele de dicție, exercițiile armonice sau armonico-polifonice, care îi obișnuiesc treptat cu ascultarea fină a celorlalte voci și cu integrarea proprie într-un flux sonor mai amplu. Pe măsură ce ansamblul avansează, lucrăm la tehnici de frazare și pe omogenitatea vocală a corului, pentru ca rezultatul final să nu fie o sumă de voci, ci o expresie comună.

– Ce rol credeți că are dirijorul în formarea caracterului copiilor, nu doar în dezvoltarea lor muzicală?

Nicoleta Ţâmpu: Eu cred cu tărie că muzica este o formă profundă de educație umană. Prin muzică înveți să fii disciplinat, răbdător, empatic, atent la ceilalți, iar rolul dirijorului este, în acest sens, unul modelator. Nu doar că ghidează procesul muzical, dar transmite și valori pe care copiii le însușesc treptat: respect, asumare, dăruire, modestie. Dirijorul devine pentru ei o prezență de încredere, un reper moral și uneori, un mentor, contribuind la formarea unor oameni sensibili, echilibrați, capabili să trăiască frumos împreună cu ceilalți.

– Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați în lucrul cu un cor de copii?

Nicoleta Ţâmpu: Cred că una dintre cele mai mari provocări este schimbarea permanentă a componenței unui cor de școală, fenomen care sper să se diminueze odată cu înființarea acestui cor al Filarmonicii. Apoi este, desigur, diferența în ritmul de dezvoltare al copiilor și de formare a deprinderilor de cânt coral, dată de vârsta diferită a copiilor și de faptul că fiecare vine cu un bagaj propriu, cu nevoi diferite și cu un ritm propriu de învățare. Păstrarea motivației pe termen lung este o altă provocare, copiii sunt entuziaști, dar au nevoie permanentă de stimulare și de noi provocări.

– Ce vă oferă cea mai mare satisfacție în această activitate?

Nicoleta Ţâmpu: Dincolo de bucuria și mulțumirea unui concert reușit, o mare împlinire pentru mine este să văd evoluția copiilor în timp și devenirea lor. Felul în care cresc și rămân alături de mine ani întregi într-un ansamblu coral este testul suprem de apreciere a dăruirii mele. Toate amintirile pe care mă străduiesc să le ofer lor prin activitățile noastre deschid o poartă către frumusețe, către sensibilitate și artă. Iar când, peste ani de zile, îmi văd coriștii studenți cântând în Corul Facultății de Arte, în coruri de biserici sau devindu-mi colegi în învățământ, știu că toată munca și dedicarea mea și-a găsit rostul.