Observațiile s-au întins pe o perioadă de 4 ani iar profesorul a constatat că cei 59 de elevi aveau o motivație scăzută pentru a urma școala. Studiul vine în urma participării la Florența, la proiectul Erasmus „Speranță pentru educația românească” .

[eadvert]

-Jurnal Bihorean: Lumea e în permanentă evoluție, societățile au devenit din ce în ce mai competititve, în detrimentul posibilității de autoreglare emoțională a omului. Nivelul de stres face obiectul a tot mai multe studii și este incriminat ca factor perturbator în diverse situații. Și în educație se caută soluții pentru ca elevii și profesorii să gestioneze emoțiile provocate de stres, dificultățile de adaptare. Dumneavoastră ați ales să folosiți tehnicile de mindfulness la clasă.

-Cristina Adrian Dutkaș: De mai bine de 20 de ani sistemele de învățământ din Marea Britanie, SUA, Noua Zeelandă și nu numai, practică în școli diverse procedee de autoreglare, procedee numite simplu ”tehnici de mindfulness”.

Noțiunea de mindfulness este recent intrată în vocabularul specific educațional, în societatea noastră românească bazată pe tradiții. Nu că termenul ar fi acceptat de vreun curriculum sau de vreun proiect la nivelul ministerului de profil, ci de faptul că tot mai multe cadre didactice sunt preocupate de inteligența emoțională, dar, mai cu seamă, de utilizarea diferitelor modalități de a-i ajuta pe copii să ”danseze” cu propriile lor simțăminte.

Daniel J. Siegel, profesor de psihiatrie clinică la Universitatea de Medicină UCLA, spune că: ”mindfulness-ul este o modalitate de a fi conștienți de ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru, ajutorul concentrării clipă de clipă asupra experienței, care ne permite să fim deplin prezenți în viață … de a ne dezvolta abilitatea de a percepe viața în profunzime și, în același timp, de a ne observa experiența”.

-J.b.:De la ce a pornit studiul dumneavoastră?

-C.A.D: Mobilul studiului de față l-a constituit interviul jurnalistului american, Michael Moore, ”Why Finland has the Best Education?” (De ce Finlanda are cea mai bună educație?) despre și în școlile din Finlanda, care la acest moment are cele mai performant sistem de educație, fără a supune elevii testelor clasice, bazându-se pe cultivarea emoțiilor pozitive ale elevilor pe tot parcursul școlii. Acest aspect le dezvoltă creativitatea fără a genera competitivitate și, deci, stres.

Mai mult, conform celor descoperite de mine în cursul de la Florența, sistemul finlandez utilizează așa numitele arvokas pentru a lucra la dezvoltarea empatiei elevilor, parte importantă a inteligenței emoționale.

Am vrut să-i ajut pe elevii la care predau în a-și manageria emoțiile, stresul, în a rămâne ancorați în ceea ce fac, de a crește motivația acestora, mai cu seamă în ceea ce privește școala.

-J.b: Ați pornit cu două clase de a V-a care studiau după programe noi și fără manuale.

– C.A.D: În acest context și al schimbării ciclului de învățământ am sesizat o mai greoaie adaptare la cerințele fiecărei materii, în ciuda faptului că programa școlară este oarecum adaptată nevoii generațiilor actuale. La intrarea la ora de limba română, la clasa a V-a, – an școlar 2017-2018 – am constatat lipsa de atenție a elevilor, starea de agitație, discomfort emoțional. Am decis atunci să mă concentrez pe revenirea copiilor la starea de bine, de prezență, am aplicat un exercițiu simplu de mindfulness. Lucrurile au revenit la o stare propice învățării după zece minute…

Este notoriu faptul că un animal de companie sau imaginea acestuia poate duce la calmare, la liniștire, la un management emoțional echilibrat. Am adaptat astfel exercițiul la starea de fapt și le-am cerut elevilor să închidă ochii după care i-am ghidat spre respirație conștientă. Odată ajunși spre o oarecare liniștire, am cerut să își imagineze animalul lor de companie. Dacă acesta nu exista, i-am provocat să își imagineze că au un astfel de animal, că îl văd, îi cunosc aspectul, îl îmbrățișează. Desigur, tonul pe care l-am folosit, a fost unul calm, blând. Reacția era cea pe care o bănuiam. Copiii s-au detașat de presupuneri, de temeri, de incertitudine, de tot felul de scenarii despre rezolvarea potrivită a exercițiilor și de posibilele note pe care le-ar fi putut obține. Ultimul aspect al exercițiului, îmbrățișarea, a produs, cel puțin vizibil pe fețele copiilor, liniștirea și detașarea. Subliniez faptul că acest tip de exercițiu este adaptabil situației de la clasă și că imaginația profesorului este singura limită.

-J.b: Spuneați că elevii au fost deschiși..

-C.A.D: În aceeași săptămână, am constatat aceeași situație la clasa paralelă care face obiectul observațiilor mele…Atenția elevilor nu s-a centrat permanent pe subiect, în ciuda metodelor didactice moderne utilizate la clasă. Aceasta deoarece, cel puțin pentru o parte din elevi, stimulul pe care îl reprezintă stresul, este mult mai puternic decât cel reprezentat de tema unei lecții, oricare ar fi aceea.

În anul școlar următor, – 2018-2019 -, în clasa a VI-a, când, deja, elevii erau ceva mai familiarizați cu acest tip de exerciții, ele au fost foarte apreciate de copii, ajutându-i să înțeleagă mult mai ușor cercul emoțiilor care face obiectul unor ore de dirigenție din gimnaziu, ajutându-i să se adapteze mai lesne situațiilor stresante.

Exemplific, în acest sens, cu o situație întâlnită de mine, tot la ”textul descriptiv, însă de această dată, în versuri. Am aplicat un exercițiu de mindfulness în care am cerut elevilor să treacă la respirația conștientă și apoi să-și imagineze cel mai frumos tablou de primăvară, să identifice culori, sunete, mirosuri. Pe lângă starea de bine pe care exercițiul a generat-o, am obținut înțelegerea mult mai ușoară a semnificațiilor versurilor poeziei ”Balul pomilor” de Ion Pillat. Surprinzător, copiii au fost foarte receptivi în rezolvarea temei de casă ce privea textul dat de manual.

În clasa a VII-a, – 2019-2020 – elevii celor două colective erau deja obișnuiți cu tehnica și nu de puține ori mi s-a întâmplat să îmi ceară să îi ajut. Trebuie să adaug faptul că exercițiile de mindfulness sunt foarte bine venite la lecțiile introductive într-un anumit capitol sau temă.

-J.b: Lecțiile online nu au permis practicarea acestor tehnici

-C.A.D: Începerea clasei a VIII-a – an școlar 2020-2021 – în variantă fizică a elevilor pe care i-am observat a constituit o oportunitate așteptată atât de mine, cât și de copii. Ultimul exercițiu de mindfulness pe care l-am practicat la una dintre clasele observate, a avut loc în luna mai. Datorită vremii prielnice, am putut efectua exercițiul afară, în aer liber, respectând distanțarea și toate celelalte măsuri de siguranță impuse de condițiile pandemice. Pauza destul de lungă și lipsa practicii în ceea ce privește exercițiile de mindfulness și-a spus cuvântul. Cu toate că exercițiul nu a fost dificil, o parte dintre elevii clasei nu s-au putut desprinde de starea de agitație în care erau. Totuși, jumătate din cei 29 de elevi au reacționat pozitiv, în sensul relaxării și concentrării atenției spre ceea ce se lucrează. Exercițiul nu a durat mai mult de trei minute. Am început cu respirația conștientă și le-am propus elevilor să-și imagineze pentru 30 de secunde că sunt vânt. Așa cum am precizat anterior, jumătate au reacționat pozitiv, au reușit să se detașeze de agitația zilei. Cealaltă jumătate nu s-a concentrat decât pentru aproximativ un singur minut din cele trei. Am avut în vedere practicarea exercițiului într-o zi în care orele de limba română erau fixate ultimele în orar și presupuneau și exersarea unui subiect model pentru examenul de Evaluare Națională la clasa a VIII-a care se apropia. Mi se pare interesant de menționat că elevii care au reușit să se concentreze asupra exercițiului propus, dar și de-a lungul tuturor exercițiilor de acest tip din cei patru ani de gimnaziu – notez că nu au fost practicate cu regularitate, decât în situații cheie – au dat dovadă de creativitate și imaginație. Aceeași elevi rezolvau cu ușurință exercițiile de creativitate din cadrul subiectului model pentru pregătirea pentru examen. Cealaltă jumătate a reușit să rezolve exercițiile amintite, dar nivelul concentrării asupra lor este redus: au renunțat repede dacă au intervenit obstacole în rezolvare, nu s-au concentrat suficient, intrau în panică dacă soluția nu apărea repede.

Celălalt colectiv de elevi ai clasei paralele nu a făcut exercițiul amintit și niciun alt fel de exerciții amintite, în zi similară ca orar. Concentrarea asupra subiectului model în vederea pregătirii examenului de Evaluare Națională a fost mult mai redusă, similară jumătății clasei anterioare care nu a reușit să ducă exercițiul propus la capăt. O dată aplicată tehnica, a crescut atenția în timpul rezolvării exercițiilor. Dacă inițial preferau să spună că nu găsesc soluția exercițiului, folosind replici de tipul ”Nu știu”, ” Nu îmi vine niciun titlu în minte pentru a face asocierea”, după, se observă o mai mare concentrare a atenției pe găsirea soluției, fără a genera o stare de stres, neputință, rușine.

-J.b: Câteva dintre concluziile studiului

-C.A.D: Drept concluzie exerciții de mindfulness vin în beneficiul elevilor atât în viața școlară, cât și în rutina zilnică. Îi pot ajuta să se echilibreze emoțional atunci când managerierea emoțiilor poate deveni greoaie. Fiind o parte a ideii de ”școală fericită”, sunt unealta care dezvoltă gândirea pozitivă. De asemenea, acest tip de exerciții dezvoltă echilibrul emoțional, calmul, blândețea, încrederea de sine, curajul – elemente ale rezilienței.

-J.b: Vă mulțumim pentru efortul făcut în a ne împărtăși experiențele personale de la clasă.