Este unul dintre cei mai iubiți episcopi din țară, are mereu un zâmbet cald și o vorbă bună. Simpla sa prezență îți transmite încredere și bucuria de a trăi, forță și curaj. Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, nu are nevoie de nicio prezentare pentru că este foarte cunoscut în țară și în străinătate și este iubit de toată lumea, în special de copii și tineri. În interviul cu „șeful lui tati” („tati” fiind preotul Ioan Ambrozie Dobocan – n.r.) veți descoperi însă lucruri minunate despre PSS Virgil Bercea, care spune că este „un om ca toți oamenii”.

[eadvert]

Dragoș Mihai Dobocan, un copil de 9 ani, elev la Școala Gimnazială „Dacia” din Oradea și fiul părintelui Ionuț Dobocan, a aflat mai multe despre jocurile și năzbâtiile pe care le-a făcut episcopul în copilărie.

Dragoș Mihai Dobocan: Lăudat să fie Isus, Preasfințite! Mulțumesc că v-ați făcut timp pentru acest interviu.

PSS Virgil Bercea: În veci. Amin! Mă bucur să te salut, pe tine și pe toți cei care vor urmări acest interviu. Despre ce vrei să discutăm, Dragoș? Ce întrebări vrei să-mi adresezi?

DD: În primul rând, vreau să vă întreb ce înseamnă să fii episcop?

PSS V.B.: Înseamnă să fii un om ca toți oamenii și, în general, să fii aproape de oricine, mai ales de cei care sunt foarte necăjiți.

D.D.: Cum v-ați descoperit chemarea?

PSS V.B.: Când eram și eu copil, ca tine, mi-aduc aminte că mă jucam cu alți copii „de-a preotul”. Adică, atunci când murea câte-o păsărică, ne apucam și o înmormântam într-un șant, pe unde curgea apa. Și făcem întreg ritualul, așa cum știam și puteam noi. Dintr-un papuc făceam cădelniță. Îl țineam de șireturi și mișcam într-o parte și într-alta. Ceilalți cântau… te miri ce cântau, dar era exact ca la o înmormântare. Cred că acolo mi-am descoperit vocația.

D.D.: Cine v-a învățat să vă rugați?

PSS V.B.: Mama mea. Cred că și pe tine te-a învățat mama să te rogi…

D.D:: Da!

PSS V.B: …și așa cum te-a învățat pe tine mami să te rogi, și pe mine tot mami m-a învățat să spun „Îngerașul” mai întâi, după aceea m-a învățat „Tatăl nostru”… și tot așa, câte o rugăciune. Întotdeauna mami ne învață cele mai frumoase lucruri. Este fantastică mami, nu-i așa?

D.D.: Ați avut mulți prieteni în copilărie?

PSS V.B.: Da. Ne jucam cu toții. Eram acolo pe drum. La noi, la sat, la stradă îi ziceam „pe drum”. Pe drum eram o trupă bună de copii – băieți și fete, și ne jucam, mai ales primăvara, grozav de mult. Era foarte frumos!

D.D.: Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie?

PSS V.B.: Am mai multe amintiri din copilărie. Fiecare dintre noi avem foarte multe momente care ne-au plăcut în copilărie. De exemplu, primăvara, cu băieții ne jucam cu mingea un joc, pe care noi îl numeam „cu loapta în boabă”. Erau foarte frumoase jocurile acestea. Era pe un teren cu iarbă. Aveam un băț, cu care trebuia să lovim mingea. La acel băț, noi îi spuneam „lopățică”. Și atunci, cel care dădea mai tare mingea, cel care o arunca mai sus, acela era cel mai „bun”. Ceilalți trebuiau să alerge să o prindă și să vină să o pună în acea gaură pe care noi stăteam cu piciorul, o protejam. Și aceea era „baba” – gropița aceea mică pe care noi o acopeream cu călcâiul. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase jocuri pe care le jucam în copilărie!

D.D.: Care a fost jucăria preferată? Dar jocul preferat?

PSS V.B.: Ah! Care era jucăria preferată?! Știi, noi aveam foarte puține jucării, la vremea respectivă! (Râde – n.r.) Să îți spun?!

D.D.: Da!

PSS V.B.: Tata avea vaci în grajd, și iarna le țăselam. Adică le periam cu un piaptăn special (o perie specială). Aveam mai multe vaci care dădeau lapte și atunci se aduna mult păr. Din părul respectiv făceam o minge pe care o legam cu ață. Era un joc extraordinar pe care-l jucam, un fel de oină, sau ne jucam cu mingea pe poiată. Ne jucam cu mingea aceea. Acelei mingi noi îi spuneam „loaptă”. Ne jucam, de asemenea, de-a podarii. Atât de mult am fugit în jurul podurilor unii după alţii să ne prindem, încât astăzi mă întreb cum rezistam?!

D.D.: Ce năzbâtii ați făcut când erați copil?

PSS V.B.: Toți copiii fac năzbâtii! Primăvara, de exemplu, căutam ouă de păsări. Și noi, băieții, ne întreceam: care găseam cele mai frumoase ouă. Și ni le arătam unii altora – ce frumoase sunt ouăle noastre de păsări! Făceam colecție de ouă de păsări. Le așezam în podul de la cotețul porcilor. Țineau o vreme. Nu aveam noi foarte multe, dar căutam, îți dai seama, toate cuiburile de păsări.

Apoi, când ploua şi era vreme mai urâtă, mergeam cu vacile sau, iarna, cu oile şi ne făceam ţigări din pănuși de porumb şi în interior puneam părul de porumb. Sau frunze de trifoi. Oricum, nu am fumat şi nu fumez, dar atunci – eram doar băieţi pe câmp, şi cu toţii împreună – natural că am încercat. Am avut o copilărie extraordinar de frumoasă!

D.D.: Cum v-a rămas întipărit în minte chipul învățătoarei?

PSS V.B.: Era o doamnă foarte simpatică care ne-a pus creionul în mână și care ne-a învățat să scriem. O doamnă foarte frumoasă, foarte elegantă și foarte bună cu noi. Eram 15 în clasă, era un sat, așa, mai mic (Habic, jud. Mureș – n.r.), dar am avut o învățătoare foarte bună cu noi, care ne-a învățat foarte multe lucruri.

D.D.: Ce amintiri aveți din școală?

PSS V.B.: Mi-aduc aminte că atunci când suna soneria pentru pauză, jocul nostru favorit era să fugim în jurul școlii! Mamma mia, cât alergam unii după alții! Era extraordinar de frumos!

D.D.: Care este cartea pe care o recitiți cu drag?

PSS V.B.: Sunt mai multe cărți pe care le recitesc cu drag, dar îmi place foarte mult, nu doar să recitesc, ci să am ediții noi cu Mihai Eminescu. Foarte mult mi-a plăcut Mihai Eminescu – poeziile și proza. De fiecare dată când văd o nouă ediție că apare, îmi place să o am și eu. Sunt foarte frumoase cărțile lui Mihai Eminescu. Mai ales poeziile, sunt extraordinar de frumoase.

D.D.: Suntem în preajma sărbătorilor pascale, cum au fost Paștele în copilăria Dumneavoastră?

PSS V.B.: Eh! Erau mai speciale, pentru că atunci Biserica noastră era interzisă. Mi-aduc aminte de unchiul meu, care era preot, PSS Alexandru Todea, se întorsese din pușcărie, iar joia, după ce sfințea Paștele, ni le trimitea prin sate, la fiecare. Și astfel, îmi amintesc că mama m-a învățat cum să tai Paștile pentru Înviere. Îmi aduc aminte că era foarte riscant (greco-catolicii nu aveau voie să meargă la biserică pentru că era interzisă Biserica), iar eu, în cămară, unde mama avea o măsuță, pe un cărpător curat, nou, o tăiam bucățele. Pe urmă, o așezam într-o oală curată, nouă, iar peste turnam vinul. Eram atât de impresionat! Făceam și eu ceva pentru Paști! Ani la rând am făcut acest lucru! Pe urmă, venea unchiul Todea și făcea Slujba Învierii și, după aceea, Sfânta Liturghie (la noi în casă) și era foarte, foarte impresionant!

D.D.: Care sunt povețele dvs. pentru copii?

PSS V.B. : Să fie cuminți și ascultători! Și să învețe foarte mult de la mamele lor și de la doamnele învățătoare! Pentru că mamele întotdeauna ne spun cele mai frumoase lucruri, pe care, după aceea, ni le amintim în viață cu foarte, foarte mult drag. Doamnele învățătoare, în schimb, ne spun alte lucruri, care ne conturează felul de a fi. Astfel, este foarte important să fim atenți la aceste lucruri!

D.D.: În final, aveți un mesaj pentru copii și familii, de Paște?

PSS V.B.: Da! Este o sărbătoare foarte mare a Creștinismului – sărbătoarea Învierii Domnului, a Învierii din morți, sărbătoarea demnității noastre. Prin Patima, Moartea și Învierea lui Isus Cristos, El ne-a recâștigat demnitatea noastră de fii aleși ai Domnului. Cu toții, și voi, și noi ceilalți, suntem copii ai Domnului! Ai Domnului! Și atunci, tuturor le spun, copiilor mai ales, să nu uite niciodată că sunt, e adevărat, copiii părinților lor, ai lui mami și ai lui tati, dar în același timp sunt și copiii Domnului. Și acesta este un lucru extraordinar de mare și de frumos! Splendid! Să simți că tu ești al Domnului și că aparții acestui Univers care este atât de frumos! Vedem acum primăvara ce frumoasă este! Și în această primăvară cu toții renaștem, împreună cu întreaga natură, dar renaștem mai ales cu Domnul la viață! La viața adevărată!

Tuturor vă doresc Sărbători fericite și cu drag vă spun tuturor: Cristos a înviat!

D.D.: Adevărat a înviat! Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru timpul acordat! Vă doresc Sărbători binecuvântate!

PSS V.B.: Te îmbrățișez! Pe toți copiii vă îmbrățișez cu drag!

Interviu realizat de Dragoș Dobocan