Mereu amânat în ultimii ani, un vot în cadrul Consiliului UE se ivește ca fiind obligatoriu, pentru a forța explicații scrise și, eventual, tranșarea problemei la Curtea Europeană de Justiție.

JURNAL BIHOREAN: Doamnă ministru, acum câteva zile, premierul Olandei a declarat tranșant, la Sibiu, că România va intra în Schengen doar atunci când va respecta statul de drept. România deține, încă, președinția Consiliului UE și, teoretic, poate supune la vot, în JAI, aderarea țării noastre la spațiul Schengen, în condițiile în care îndeplinim criteriile, încă din anul 2011. În contextul dat, în care practic țara noastră nu mai are nimic de pierdut, de ce nu are Guvernul României curajul să încalce cutumele și să pună pe ordinea de zi votul privind aderarea țării noastre la Schengen, necesar pentru tranșarea problemei pe cale legală, dincolo de alte declarații cu iz politic, în această perioadă electorală, ale unor lideri de stat și de guverne din UE, cum e cazul premierului Mark Rutte?

CARMEN DAN: Exclus să nu avem curajul să punem formal pe ordinea de zi a JAI (formatul de consiliu din cadrul Consiliului de Miniștri UE, unde trebuie să aibă loc votul, de altfel mereu amânat în ultimii opt ani, privind aderarea României în spațiul Schengen – n.red.). Dar abordarea trebuie să fie pregătită. Eu am spus și spun tuturor ce am făcut în acest sens, după ce atâta timp nu s-a mai prioritizat această temă de interes național. Aderarea la Schengen e un obiectiv pe care și-l doresc românii. Am parcurs absolut etapele, tehnic suntem pregătiți. Discuția în acest moment este una exclusiv politică și, pentru a pregăti acest moment, noi am testat punctul de vedere al statelor membre, inclusiv al celor care s-au opus aderării, inclusiv la primul JAI informal (de la începutul acestui an – n.red.). Atunci, feedback-ul a fost pozitiv. Constat, însă, că una este poziția într-un cadru informal, și alta este poziția abordată în cadrul unor informații publice.
Comisarii europeni au spus cu subiect și predicat că România este pregătită. În condițiile unor tendințe imigraționiste, noi tindem să pierdem din vedere niște principii pe care ni le-am asumat. Soluțiile la migrație trebuie găsite prin dialog.
Pentru o soluție la ultimul JAI formal de la Luxemburg, discuția nu poate avea loc decât într-un COREPER. După ce vom testa și această poziție în COREPER, următorul pas este să îl aducem la JAI-ul formal din 6 – 7 iunie. Nu renunțăm la această idee, nici nu putem garanta că vom avea consens. Știm că se încearcă într-un mod cu totul fals și artificial în această perioadă să se lege acest subiect de alte teme de interes, cum este MCV, modificarea legislației penale, teme false care nu au absolut nicio legătură cu ceea ce ne dorim noi în privința aderării la Spațiul Schengen.

Guvernul va intra în COREPER cu această temă, vom testa oficial poziția statelor membre și dacă în COREPER va fi pozitiv, vom avea tema pe agenda JAI de la Luxemburg.
Tristețea mea este să constat cum, de la nivelul Președintelui, să nu discuți despre această temă la summit-ul de la Sibiu. Nu pot să cred că un președinte al unui stat care deține președinția nu a considerat că este important să vorbească cu ocazia acestui summit despre ce își doresc românii.

JB: Se speculează faptul că Olanda se împotrivește aderării României, deoarece aceasta ar afecta portul Rotterdam, odată cu intrarea portului Constanța în spațiul comun – avantajat de poziția geografică, în cursul drumului mătăsii. Cât adevăr credeți că conțin aceste speculații?

CARMEN DAN.: Aș evita să comentez pe marginea acestui subiect. Am încredere că fiecare român are posibilitatea să aibă propria sa părere. Mi-aș dori ca argumentarea să vină dintr-un bagaj de informații cât mai complet, dar m-aș feri să spun ce cred despre acest subiect, tocmai pentru că poziția României trebuie să fie echilibrată, să genereze consens și echilibru. Am încredere în puterea românilor de a discerne.

EMILIAN PAVEL: Având în vedere faptul că au trecut opt ani de când îndeplinim toate criteriile și, totodată, Olanda fiind singura țară care persistă în acest refuz, tind să cred că nu sunt doar speculații și că această discriminare nu poate fi tranșată decât printr-un vot în JAI și, eventual, la Curtea Europeană de Justiție.