Jurnal Bihorean: Care a fost contextul în care ați decis să înregistrați marca „Familia”?

[eadvert]

Mircea Pricăjan: Problema exista de mult timp. Însă în momentul în care dl. Ștef și-a depus demisia din postul de redactor-șef și am fost numit eu în locul dânsului de către vechea conducere, adică inclusiv de dl Ștef, mi-am făcut o listă cu lucrurile necesare pentru buna funcționare a revistei în condițiile anunțate de decizia CJ Bihor. Vă reamintesc că instituția de sine-stătătoare „Familia” urma să dispară și nu aveam nici vreo asociație sau fundație care să inițieze acest demers, anume înregistrarea mărcii „Familia”. În plus, începuse deja o rumoare generală și mulți se ofereau să salveze revista „de la dispariție”. Or, această amenințare exista cu adevărat doar în cazul în care o persoană străină redacției ar fi făcut exact acest lucru: să-și însușească marca „Familia”. Pentru că oricine, repet, oricine poate depune o astfel de cerere către OSIM. Prin urmare, m-am consultat cu colegii aflați în redacție la acel moment și ei m-au mandatat să demarez procedura. Pe persoană fizică, fiindcă altă variantă nu exista.

J.B.: Care era graba sau amenințarea ca o persoană să înregistreze marca și mai ales, de ce nu a făcut acest demers CJ Bihor, recte Biblioteca Județeană ?

M.P.: Am răspuns mai sus care era graba. De ce n-a făcut-o CJ până acum, nu știu. Biblioteca nici nu avea cum s-o facă, iar marca nici nu poate fi a Bibliotecii Județene Bihor. Marca „Familia” trebuie să aparțină organismului care o finanțează. Tocmai de aceea, dacă procedura se va finaliza cu atribuirea mărcii solicitantului, va exista ori un transfer de proprietate, ori un contract ferm de dare în folosință cu titlu gratuit a ei către CJ Bihor. Aspectul cel mai important al întregii chestiuni este ca marca „Familia” să poată fi folosită cu drepturi depline de către revista Familia.

J.B.: Imediat ce ați intrat în posesia mărcii, conform mărturiilor, dezvăluirilor făcute de fostul dumneavoastră profesor, mentor și coleg Ion Simuț, l-ați șantajat că „Familia” nu mai apare dacă nu dispare domnia sa. Dacă vreți să clarificați acest aspect, episod, precum și dacă cei din redacție se pot aștepta să procedați la fel, ori de câte ori nu vă convine ceva.

M.P.: Nu am intrat în posesia mărcii. Înregistrarea la OSIM este un proces de durată. Deocamdată, marca este doar blocată pentru orice altă încercare de înregistrare. Și mă bucur că acest „scandal” a adus subiectul în discuție. Astfel avem siguranța că orice s-ar întâmpla, marca nu va mai putea ajunge în posesia nimănui care nu are legătură directă cu destinul acestei reviste. În privința „șantajului”, lucrurile nu stau deloc așa. Tot ce am făcut a fost să-i cer dlui Simuț să-și respecte propriile idei: sprijinirea înnoirii revistei, în primul rând printr-o echipă redacțională întinerită. Nu l-am amenințat cu sistarea apariției revistei, ci am discutat foarte deschis, așa cum noi am mai făcut-o în trecut, despre ceea ce înseamnă o revistă Familia într-o nouă paradigmă. A părut că înțelege, că este de acord cu ideea și cu soluția demisiei. I-am propus chiar să o facem publică, pentru a demonstra și prin fapte toate acele idei enunțate de domnia sa într-o serie deja celebră de articole. A preferat să n-o facem. Mă miră, de aceea, virulența cu care iese acum public și atacă în stânga și-n dreapta, amestecând laudele la adresa mea cu cele mai nedrepte acuzații. N-am de gând să dau curs acestei invitații la scandal. Efectul ar fi exact cel pe care l-am discutat cu dl Simuț și de care am convenit să ne ferim: punerea în umbră a eforturilor de schimbare a direcției Familiei, schimbare, repet, în spiritul și litera crezurilor enunțate de dl. Simuț însuși.

J.B.: Care sunt implicații financiare / editoriale ale faptului că dumneavoastră ați devenit / veți deveni proprietarul mărcii și cum doriți să manageriați această situație fără precedent?

Încă o dată, n-am devenit proprietarul mărcii. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, în prima zi voi face acel act de cedare către Consiliul Județean Bihor. Cât despre o situație fără precedent, vă aduc în atenție cazul revistei Vatra (fondată în 1894 de către Caragiale, Coșbuc și Slavici), care este finanțată în momentul de față de Consiliul Județean Mureș și a cărei marcă e înregistrată la OSIM, încă din anul 2016, de către o persoană fizică: Culcer Constantin Dan. Cei interesați pot cumpăra revista și pot consulta nestingheriți caseta tehnică.

Ion Simuț demisionează de la „Familia” denunțând „presiunea psihologică” și șantajul lui Pricăjan