„Sub Straturi”, împăreună cu piesa „Între-deschis” cu Adrian Despot (Viţa de Vie) şi „Cer-Pământ” cu Cătălin Chelemen (Coma) vor face parte de pe un album ce va fi lansat în noiembrie 2019. „Povestea acestuia este că el va celebra prietenii şi prieteni, în totalitate va cuprinde piese realizate în featuring cu artişti dragi şi apropiaţi”, anunţă membrii IPR. Înaintea concertului de vineri, solistul trupei, Octavian „Vita” Horvath, ne-a povestit despre colaborările de până acum, despre frăția între trupele românești care fac muzică bună.

– Pornind de la piesa „Între-deschis” cu Adrian Despot, de unde ideea unui album cu invitaţi?

Octavian „Vita” Horvath: Ideea a venit pe parcurs, la al treilea single de pe viitorul album, adică la „Sub straturi” eram deja convinși că viitorul album nu poate sta în picioare decât cu invitați.

– Florin Barbu îmi spunea că acum câţiva ani că a cântat împreună cu voi la Măgura Wave. A mărturisit că fost cel mai tare concert pe care l-a văzut de mult timp în România. Din ianuarie e basistul IPR. Ce te leagă de Florin?

Octavian „Vita” Horvath: Cu Florin am amintiri vechi, eram colegi de coridoare, coridoarele Casei Studențiilor din Timișoara unde repetau foarte multe trupe (Neurotica, Arca, Ultimatum, Black Roses, etc), era o zonă de efervescență muzicală creativă. Eu am ajuns la repetiții la IPR și nu aveam repetiții (am fost sunat pe fix și nu am fost acasă) așă că m-am întalnit pe coridor cu Florin care m-a chemat la ei la repetiții (la Funkin Le Free) și am ascultat mai multe piese instrumentale printre care și „Doina”, și a doua zi am venit cu textul de la „Doina” și așa a început epoca Blazzaj pentru mine. Cu Florin am menținut tot timpul legătura, și după ce a plecat din Blazzaj, și a fost rândul meu acum să-l chem de pe coridor să repete cu noi.

– Cam în aceeaşi perioadă când i-aţi propus colaborarea lui Cătălin Chelemen pentru „Cer-Pământ”, Coma se pregătea să lanseze piesa „Icar”. În piesa voastră e prins zbuciumul de dinainte de zbor şi confecţionarea aripilor, în „Icar” e prins momentul de după zbor pe ideea că poate acest personaj nu a murit şi unele lucruri îl pot face să se simtă viu din nou. Nu a fost ciudată potrivirea zborului spre Soare?

Octavian „Vita” Horvath: A fost foarte ciudat, mai ales că piesele s-au compus în paralel, și în același timp foarte excitant din punct de vedere creativ. Pentru mine și pentru Cătălin nu există două piese, există doar o piesă cu două părți.

– „Sub Straturi” spuneţi că este o poveste despre noi, despre lucrurile care ne aduc și ne țin împreună. Ce lucruri ne mai ţin astăzi împreună şi ce valoare au ele?

Octavian „Vita” Horvath: Muzica este un lucru foarte important care ne unește. Suntem o mână de oameni care rezonăm împreună, ne vedem la concerte și împărtăşim bucuria de a cânta și de a asculta ceva frumos.

– Două dintre cele trei piese lansate până acum de pe viitorul album au ca invitaţi artişti din trupe care au câte doi solişti. De ce Cătălin Chelemen şi nu Dan Costea? De ce Nick Făgădar şi nu Mihnea Blidariu?

Octavian „Vita” Horvath: Pentru că atunci cand am compus piesa am spus: Asta e o piesă pentru Cătălin. Asta e o piesă pentru Nick.

– Albumul pe care îl veţi lansa în decembrie abordează, cu fiecare piesă, o temă a spaţiului dintre o limită şi alta. Cum ne putem depăşi limitele?

Octavian „Vita” Horvath: Zona dintre alb și negru în majoritatea cazurilor este destul de mare. Cred că trebuie în mintea noastră să îngustam această zonă și atunci granițele, limitele se vor modifica și ele.

– Crezi că există şansa să mai apară trupe rock de atitudine ale căror texte să aibă greutate, să lase întrebări?

Octavian „Vita” Horvath: Nu cred, sunt convins că vor apărea noi trupe rock cu atitudine și versuri pe măsură. Viitorul e ciclic.

– La Oradea, Mihnea Blidariu de la Luna Amară purta un tricou Implant Pentru Refuz. Există cumva o „frăţie” între formaţiile româneşti care fac muzică de protest? Sau ar trebui să fie?

Octavian „Vita” Horvath: Există o frăție între trupele românești care fac muzică bună, e o legătură magică. Bineînteles că există și o organizație secretă în care activăm toți dar despre care nu pot să vă spun nimic pentru că e secretă și nu vreau să fiu exclus pentru că am vorbit prea mult.

– Sunt câteva albume care ţi-au schimbat viaţa: Depeche Mode – „Black Celebration” (1986), The Cure – „Desintegration” (1989), Pearl Jam – „Ten” (1991), Faith No More – „Angel Dust” (1992), Biohazard – „Urban Discipline” (1992). Există şi vreo trupă românească despre care poţi să spui că şi-a pus într-un fel amprenta asupra ta?

Octavian „Vita” Horvath: Da, clar, am fost și mai sunt sub influența trupelor românești. Aș aminti: Celelalte Cuvinte, Timpuri Noi, Florian din Transilvania, Progresiv TM, Survolaj, Pro Musica, Haos și Neurotica.

– Dacă ar fi să alegi o piesă IPR care să însumeze îndemnurile voastre pentru tinerii din faţa scenei, care ar fi aceasta şi de ce ai ales-o?

Octavian „Vita” Horvath: E foarte greu. În momentul de față aș alege „Cer-Pământ”, pentru că are un îndemn foarte puternic de căutare și întelegere de sine, de muncă pasională, de desprindere de umbră. Mâine aș alege „Simplu și greu”, iar vineri la Oradea aș merge pe „Sub straturi.