În calitate de președinte al Fundației de Scleroză Multiplă și al Fundației Filantropia de pe lângă Episcopia Ortodoxă a Oradiei, el a fost recent nominalizat și a ajuns în finala Galei Naționale a Excelenței în Asistența Socială, la categoria asistentul social din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

[eadvert]

Într-un interviu, pr. Laurențiu Lazăr a vorbit despre sentimentele sale în legătură cu această nominalizare, recunoscând efortul depus pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu dizabilități și pentru a promova integrarea lor în societate. El a subliniat importanța activităților desfășurate în cadrul Fundației pentru Scleroză Multiplă, precum și implicarea în organizarea rețelei locale de asociații dedicate persoanelor cu dizabilități.

Preotul a evidențiat și proiectele internaționale în care a fost implicat, colaborând cu organizații din Germania, Spania și Bruxelles, pentru îmbunătățirea serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilități. De asemenea, el a menționat activitatea sa în cadrul inițiativelor legislative și a proiectelor cu finanțare europeană, cu scopul de a dezvolta și implementa strategii pentru integrarea și sprijinirea persoanelor cu dizabilități în comunitate.

În afara activităților sociale, pr. Laurențiu Lazăr a relevat importanța familiei și a promovat valorile unei vieți de familie sănătoase și armonioase. El a evidențiat și proiectele sale în domeniul copiilor și tinerilor, precum și implicarea în sprijinirea migranților și a refugiaților, oferindu-le servicii de integrare și sprijin în comunitate.

Cu un palmares impresionant de proiecte sociale și cu un angajament profund față de promovarea bunătății și iubirii în comunitate, preotul Laurențiu Lazăr este un exemplu de devotament și implicare în sprijinul celor mai vulnerabile categorii sociale.

Recunoașterea sa la Gala Națională a Excelenței în Asistența Socială va constitui un stimulent pentru continuarea și extinderea acțiunilor depuse în beneficiul persoanelor cu dizabilități și al întregii comunități.

Crina Dobocan: Ați ajuns în finală la Gala Națională a Excelenței în Asistența Socială, la categoria asistentul social din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Ce sentimente vă încearcă?

Pr. Laurențiu Lazăr: Da, am aflat cu bucurie că Filiala din Bihor a Colegiului Național al Asistenților Sociali din România a avut încredere în munca pe care am desfășurat-o pentru persoanele cu dizabilități și m-a recomandat la secțiunea dedicată asistenților sociali care desfășoară activități pentru și în beneficiul persoanelor cu dizabilități. Este un fapt care mă onorează și care îmi dă prilejul să mă uit retrospectiv cu încredere la ceea ce nădăjduiesc că am făcut bine pentru persoanele cu dizabilități. Totodată, acest fapt îmi dă încredere să colaborez mai departe atât cu colegii mei, cât și cu toată această breaslă și comunitate a asistenților sociali din Oradea, din Bihor, care pe zi ce trece este tot mai preocupată de aspecte legate de calitatea muncii pe care o desfășoară.

C.D.: Ce vă recomandă pentru acest premiu? Ce proiecte ați realizat în beneficiul acestor persoane?

Pr. L.L.: Eu sunt implicat în activitatea dedicată persoanelor cu dizabilități încă din 1998. Dar recomandarea pentru acest premiu vizează anul 2023, perioadă în care am desfășurat mai multe activități, mai mult sau mai puțin de referință, pentru grupuri mici de persoane cu dizabilități, dar și pentru sistemul de asistență socială, începând cu activitățile Centrului de Zi de la Fundația pentru Scleroză Multiplă. Și mă refer aici la activitatea de rutină din Centrul de Zi, până la evenimente speciale, plimbări cu caiacul pe baltă sau trenul prieteniei ori alte activități, care au implicat peste o sută de persoane cu dizabilități din Oradea. Totodată, am fost implicat în organizarea rețelei locale de asociații dedicate persoanelor cu dizabilități, i-am spus noi ID Oradea (Integrare Dizabilitate Oradea), o frăție a persoanelor cu dizabilități, care reunește peste 11 organizații membre. Aceasta încearcă să desfășoare un dialog public cu privire la inițierea unui program dedicat persoanelor cu dizabilități în comunitatea orădeană.

Aceasta, mai ales în contextul Legii 7 din 2023 a dezinstituționalizării persoanelor cu dizabilități, în care se dorește chiar acest lucru: să dezvoltăm un sistem cât mai integrativ pentru persoanele cu dizabilități, astfel încât să nu mai existe instituții, să nu mai existe o segregare sau servicii care sunt oferite prin măsură de protecție în diverse centre, situate la periferia comunității. Prin această comunitate, prin această uniune, încercăm să avem pe agenda noastră dezbateri publice, invitații adresate decidenților, factorilor politici, publici, societății în ansamblu, să dezbatem activitățile și problematica persoanelor cu dizabilități din comunitate.

De asemenea, am organizat și am încheiat anul trecut un proiect dedicat persoanelor cu dizabilități, din fonduri structurale – POCU, pe axa 4-15, având același scop, de a pregăti strategia europeană și planul național pentru gândirea într-o nouă paradigmă de asistență socială pentru persoanele cu dizabilități, în contextul dezinstituționalizării și proiectării unor servicii comunitare. Se dorește întoarcerea lor din sfera protecției centralizate a statului, prin DGASPC, direct în comunitate prin DAS-uri, cu implicarea organizațiilor comunitare.

C.D.. Ați avut inclusiv activități internaționale pentru această categorie de persoane…

Pr. L.L.: Da, așa este, am realizat câteva activități internaționale de colaborare în Germania și Begia (Bruxelles), unde am participat la un dialog cu decidenți, cu parlamentari din diverse țări pe problematica persoanelor cu dizabilități și a voluntariatului pentru acest sector al serviciilor dedicate persoanelor cu dizabilități. Am avut schimburi de experiență în care au fost implicate organizații din comunitatea noastră, în Spania, în Germania, acolo unde am observat sistemul de asistență socială pentru persoanele cu dizabilități și ne-am inspirat pentru dialogul pe care dorim să-l avem în continuare cu factorii de decizie din comunitatea orădeană și bihoreană. Tot anul trecut, am participat la o inițiativă de modificare a Legii 448, invitat fiind de unul dintre senatorii liberali din Bihor, domnul profesor Adrian Hatos. Acesta m-a invitat împreună cu alți colegi să participăm la această inițiativă. Sigur, era o inițiativă deschisă de o altă fracțiune politică. Până la urmă, noi, ca persoane apolitice, care suntem concentrate și avem o credință care slujește persoana cu dizabilități și nu neapărat prin filtrul politic, încercăm să colaborăm cu orice grupare sau organizație politică sau apolitică, în beneficiul comunității.

C.D.: Ce vă animă în această luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități?

Pr. L.L.: Poate multiplicarea mesajului pe care ne fundamentăm viața: de a ne întoarce la Dumnezeu – Tatăl, eu fiind și preot ortodox și aceasta fiind misiunea mea de bază. Asistent social este cea de-a doua profesie, dar cumva este conectată la misiunea preotului, prin faptul că împlinim ceea ce realizăm la altar. Adică, la altar ne rugăm lui Dumnezeu și-i cerem bine și încercăm să motivăm oamenii spre bine, iar în comunitate, în afara orelor liturgice, nu facem decât să realizăm această liturghie de după liturghie, în care, împreună cu alte persoane, încercăm să săvârșim binele și să învățăm oamenii să iubească. Până la urmă este o misiune continuă legată de iubire.

C.D.: Ce alte preocupări aveți, dincolo de sfera socială?

Pr. L.L.: Dincolo de sfera socială, familia este în prim plan, așa cum cred că este normal. Încercăm să motivăm oamenii din jurul nostru. Suntem un grup de oameni care iubim viața de familie, promovăm acest mod de a fi, prin a-ți dedica viața, timpul, aducând în jurul tău bine, pace, lumină. Acest lucru poți să-l faci întâi de toate pornind de la copiii proprii, de la propria familie,iar mai apoi multiplicând în comunitate.

C.D.: De când ați început activitatea de asistent social și în ce alte proiecte v-ați implicat?

Pr. L.L.: Am activități și în domeniul copiilor, pentru că avem proiectul „Aripi de înger”, prin intermediul căruia am construit cinci case de copii. Anul acesta am dat în funcțiune ultima dintre ele. Cele cinci case au fost realizate în intervalul 2019-2023, câte o casă pe an, dacă nu socotim anul de pandemie. De asemenea, am realizat proiecte pentru tinerii care ies din centrele de plasament, în completare la acest proiect – Aripi de înger. Acest prioect a fost adiacent închiderii Centrului de plasement nr. 2 din Oradea, un centru aflat pe lista neagră a Băncii Mondiale, care încearcă să desființeze vechiul sistem de protecție din România și să dea un nou parcurs activității de sprijin pentru persoanele și copiii abandonați.

De asemenea, noi am completat acest proiect cu o altă inițiativă, tot cu finanțare europeană: „Prima cameră”, prin care am ajutat peste 100 de copii. La 30 dintre aceștia le-am oferit cazare și un program permanent de adaptare la viața comunitară, la viața nouă, în afara căminului, a orfelinatului. La împlinirea vârstei de 18 ani, ei se descurcă mult mai greu. Desigur, și copiii noștri s-ar descurca greu. Și noi, când am fost la vârsta de 18 ani, am fost la fel. Ne-au trebuit ani buni până când să putem spune că suntem cât de cât pe picioarele noastre. Dar și atunci am avut beneficii și sprijin din partea familiei, a părinților, a bunicilor. Ei bine, acești copii nu au niciun fel de sprijin și atunci noi, prin acest program, am încercat să le fim mamă, tată și nași, să le oferim suportul și sprijinul de care au nevoie.

În plus, am realizat 10 ani și în activitatea migranților, înființând un centru de informare și consiliere pentru cetățeni străini. În ultimii ani, din nefericire, l-am „complicat” și l-am dezvoltat fără voia noastră, datorită conflictului armat de lângă noi, deservind un număr de circa 600-700 de cetățeni refugiați ucraineni, stabiliți în zona noastră. Desigur, nu i-am ajutat cu cazare și masă, ci cu servicii de integrare: limba română, ajutor pentru decontarea cheltuielilor pentru sănătate, ajutor pentru grădiniță, școală, activități de integrare comunitară etc.

Am avut și avem în continuare o rețea de educație non-formală în școli, câteva cluburi numite „Impact”, în colaborare cu o altă organizație extraordinară, „Noi Orizonturi”, care a oferit un bun prilej tinerilor să se implice în comunitate, în diverse proiecte, atât în folosul comunității, cât și în folosul lor personal, de a putea să își croiască un orizont mai aproape de ceea ce înseamnă o comunitate vie.

Totodată, am realizat proiecte legate de burse, acordate copiilor și tinerilor, proiecte în diverse comunități rurale, în colaborare cu parohiile creștin ortodoxe din aceste comunități și multe altele asemenea.

C.D.: Vă mulțumesc mult pentru interviul acordat și vă doresc mult succes în proiecte și pe scenă la Gala de la Ateneul Român.

Pr. L.L.: Și eu vă mulțumesc. Doamne ajută!