La primele concerte s-au numit Toxic Taboo. Apoi au vrut ceva mai simplu: „Implant” sau „Refuz”, dar a rămas Implant pentru Refuz. În cartea de curând lansată pe piaţă, „Rock în timpuri noi”, a doua din trilogia „Istoria ROCKului românesc”, autorul Nelu Stratone le dedică două pagini şi notează:

„Lansarea oficială are loc pe 26 septembrie 1996, la Târgul Internaţional de Muzică, aducând pe piaţa rock românească un sound proaspăt, în concordanţă cu ceea ce se cânta la momentul respectiv pe plan internaţional. Textele erau inspirate din realitatea socială, criticând deopotrivă politicienii, dorinţa de înavuţire cu orice preţ a unora, indiferenţa, resemnarea şi lipsa de implicare în activitatea civică. Piese precum Tăcere şi resemnare , Iluzii sau Implant pentru refuz reuşesc să formeze o nouă generaţie de tineri răzvrătiţi, care se opuneau celor care furaseră idealurile Revoluţiei din 1989”.

Au trecut 22 de ani de atunci. Implant pentru Refuz a crescut cu fiecare an, cu un sound mereu proaspăt, şi la fel de ancoraţi în realitate. Sâmbătă seara au cântat în Moszkva, concertul făcând parte din turneul naţional de promovare a videoclipului noii piese, „Între-deschis”, realizate în colaborare cu solistul trupei Viţa de Vie, Adrian Despot, videoclip care, de altfel, a şi fost proiectat înainte de concert.

Micile sincope tehnice din proiecţia videoclipului au iscat exclamaţii din partea fanilor care deja ştiau pe de rost piesa. Oricum, IPR a cântat-o la finalul serii.

O oră şi jumătate de forţă, energie, în care, ca de fiecare dată, cei cinci te poartă prin tenebrele unei lumi încrâncenate, prin minciuni, mizerii, prin iluzii şi ură, doar pentru a te putea ridica să strigi, să schimbi ceva. Ard pe scenă ca-ntr-o transă, ducându-te cu ei „în soare deschis”, şi „simplu şi greu”. Ar merita de pus toate versurile lor într-un volum. Nicio piesă nu are texte banale, fiecare vers e construit cu trăire profundă, cu mesaj.