Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a susţinut joi, 15 mai, la Oradea, conferința „Niceea – 1700”. Evenimentul s-a desfăşurat în cadrul Zilelor Muzeului Țării Crișurilor, ediția a XXVII-a, în Sala de conferințe a Muzeului Țării Crișurilor.

Moderatorul întâlnirii a fost prof. univ. dr. Gabriel Moisa, manager al Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, care în debutul întâlnirii a reamintit că academicianul i-a fost profesor la Cluj Napoca, la fel ca şi altor istorici prezenţi în sală, şi care, dincolo de știință, le-a oferit câteva valori importante: echilibrul, simțul măsurii și îndemnul de a încerca să facă lucrurile cât mai bine.

Istoric, profesor universitar și academician, specializat în istoria medievală a României și a Europei Centrale și de Sud-Est, Ioan-Aurel Pop a marcat prin conferinţa sa aniversarea a 1.700 de ani de la primul Conciliu Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr., explorând contextul istoric şi influenţele acelui eveniment.

„La trecerea a 1700 de ani, primul sinod ecumenic – în limbaj occidental, conciliu, în limbaj răsăritean, sinod – a reprezentat o piatră de hotar nu numai pentru viaţa bisericii şi a credinţei, dar o piatră de hotar pentru lumea noastră europeană, nord-africană, asiatică… Dacă ne gândim la acest orăşel astăzi, Niceea, care acum este în Turcia, 325 e un an important din mai multe puncte de vedere”.

Ex oriente lux

Cu un an înainte, Împăratul Constantin îl învinsese pe rivalul şi cumnatul său, Licinius, și întregise imperiul. Dar imperiul se clătina şi era clar că era greu de păstrat în intinderea lui pe trei continente, spune academicianul.

„În 324, în înţelepciunea lui, hotărâse să mute capitala. Îndrăzneaţă hotărârea lui. Să muţi capitala imperiului de la Roma, Roma aeterna, într-un loc care pentru mulţi era anonim. A fost o mare îndrăzneală”. A mutat-o la Constantinopol, Noua Roma. „Împăratul Constantin simţea că viaţa în occident moare şi că nu mai vine lumina vieţii de acolo, că se mută viaţa în Levant. De atunci a apărut proverbul: Ex oriente lux (Lumina vine de la Răsărit)”.

În 324, cu un an înainte de sinod, a început construncţia capitalei imperiului, pe care a făcut-o în şase ani. În anul 330, importante instituţii ale imperiului s-au mutat de la Roma, în Noua Romă, care s-a numit pe urmă oraşul lui Constantin.

„În 325, când în înţelepciunea lui s-a gândit să-i reunească pe capii tuturor eparhiilor din imperiu, capitala nu era gata, nu era locul potrivit la Constantinopol. Şi cum palatul imperial era în apropiere, la Niceea, i-a strâns acolo. Tradiţia zice că au venit 318 ierarhi, sau prelaţi dacă e să vorbim în limbajul occidental, pe care tradiţia i-a numit Sfinţi Părinţi”. Cercetări mai noi spun că poate n-au fost 318.

A condamnat arianismul şi a stabilit Crezul

Aceste concilii au fost evenimente foarte importante în viaţa Bisericii. Cele mai importante se numesc ecumenice, spune academicianul, şi asta pentru că au fost ale întregii biserici.

„Acest conciliu din 325, primul, convocat la iniţiativa Împăratului Constantin cel Mare şi a mamei sale, Elena, a fost cu adevărat important din cel puţin două motive. Unul este că a condamnat arianismul (care susţinea că Fiul lui Dumnezeu n-a fost de aceeaşi natură divină cu Tatăl, ci că ar fi o creatură superioară faţă de toate creaturile, dar că ar fi rămas creatură, adică om, şi că Dumnezeu singur este Atotputernic şi unic) şi a rămas ceea ce a stabilit Sinodul, că Iisus este de-o Fiinţă cu Tatăl, Dumnezeu şi Om în acelaşi timp, iar Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (sau Spiritul Sfânt) rămâne în continuare temelia credinţei noastre.

Al doilea motiv este că a stabilit Crezul, rugăciunea de căpetenie a creştinilor, care a fost ulterior completat şi fortificat la sinodul ecumenic de la Constantinopol, în anul 381. De aceea în Teologie, aceste este Crezul niceo-constantinopolitan”, a precizat Ioan Aurel Pop, precizând că în cele două biserici fundamentale şi tradiţionale Crezul a rămas aproape neschimbat, adică în Biserica Apusului pe care o numim din sec. XVI catolică, şi Biserica Răsăritului, pe care tot de atunci o numim oficial ortodoxă.

Şi bizantini, şi apunseni

Ştim un lucru extrem de important, spune academicianul, faptul că după terminarea sinodului din 325, la care au participat cei 318 episcopi prin care „a fost cuprinsă toată întinderea Pământului în care cuvântul lui Dumnezeu era cunoscut”, Împăratul Constantin a ţinut ca prin scris să ajungă la toate bisericile cuvântul Domnului, stabilit la Niceea.

„Acest sinod de acum 1700 de ani, când lumea trăia momente de cumpănă – dar când nu le-a trăit?, și noi le trăim astăzi – a avut o importanță capitală pentru evoluția vieții bisericești și pentru păstrarea tradiției credinței în partea de răsărit a Europei. Țările Române din afara Carpaților și românii din Ardeal au făcut parte din lumea Bizanțului, din punct de vedere religios și s-au îngrijit de la un timp de organizarea lor canonică, aflată în legătură cu marile centre ale Răsăritului. Și n-au uitat niciodată că, deși prin organizarea Bisericii, prin limba slavă bisericească sau slavonă, prin alfabetul chirilic, prin geografie, erau așezați aici, mai aproape de Răsărit decât de Apus, sunt bizantini. Dar, prin originea romană, prin numele de român, prin limba pe care o vorbesc, prin vocabularul creștin, care cel de bază e în proporție de 80% latin, prin toate astea sunt apuseni. N-au uitat niciodată deci că rădăcinile sunt în Europa asta, care a contat, Europa occidentală, care ne-a fost scut și model, și care, cel puțin prin angajamentele pe care le avem și pe care nu le putem schimba, trebuie să rămână în această formă. Asta este speranța noastră. Conciliul de la Niceea, chiar dacă e în Răsărit, a influențat viața întregii Biserici și a oferit un model de urmat. Iar modelul de urmat era unitatea Bisericii și, dacă se poate, și a lumii”, a spus încheiat Ioan Aurel Pop.

La finalul conferinţei, cei prezenţi în sală au pus întrebări, la care a răspuns academicianul, secondat de multe ori cu completări de către PS Sofronie Drincec, episcop ortodox al Oradiei, care a stat în sală alături de episcopul greco-catolic de Oradea, PS Virgil Bercea.

Conferinţa de la Oradea a fost organizată de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Universitatea din Oradea – din partea căreia a fost în prezidiul întâlnirii prorectorul Sorin Șipoș, și cu Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării.