Ioan F. Pop, premiul Uniunii Scriitorilor

În ajun de Sântul Nicolae, scriitorul şi eseistul Ioan F. Pop a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România – filiala Arad. Festivitatea de premiere a celor mai bune producţii editoriale (din anul precedent) ale scriitorilor din filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România a avut loc sâmbătă, 5 decembrie, la Cafeneaua ,,Boeme din Arad.

Orădeanul Ioan F. Pop a fost răsplătit pentru cartea sa de eseuri şi cogitaţiuni, ,,Marginalii la o absenţă , apărută la Editura Galaxia Gutenberg din Tîrgu Lăpuş în 2014.

Autorul orădean se află la al doilea premiu primit din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad, primul fiind acordat pentru cartea „Poemele poemului nescris”.

Teme şi concepte filosofice

Semnatar a zece cărţi – poezie, jurnal, studii şi eseuri, filozofie -, toate evidenţiate de critica de specialitate, Ioan F. Pop este o prezenţă discretă în spaţiul cultural. „Marginalii la o absenţă”este o sumă de meditaţii pe marginea mai multor absenţe, de la cele biografice la cele de ordin metafizic, un mod de a privi lumea chiar din marginalitatea sa. Sunt trecute prin filtrul gândirii proprii cele mai dificile teme şi concepte filosofice: temporalitatea, nimicul, moartea, sensul vieţii, relaţia cu Dumnezeu, mirificul şi abjecţia fiinţării etc.

„«Marginalii la o absenţă»e o carte construită în timp, inspirată de poezie, de lecturile teologice şi filosofice ale acestui autor singular în felul său de a scrie şi chiar în modul de viaţă mai la marginea lumii literare, departe de zbaterile sterile ale afirmării de sine. Trăieşte şi scrie la Oradea, unde îşi permite luxul de a fi relativ liber şi independent, nedorindu-şi neapărat glorie şi recunoaştere (…) Cele mai importante teme sînt pentru Ioan F. Pop cele clasice, vechi de cînd lumea, pe care contemporaneitatea le uită în general, sau se face că le uită, în goana după nou, după mode ori nonconformisme deja uzate. Noncoformist cu adevărat este totuşi Ioan F. Pop cînd ia de la capăt ideile şi datele umanităţii, le regîndeşte pe cont propriu şi le reformulează. Rezultă un text dens, foarte personal, care îl poate pune pe gînduri pe cititor, îl invită la dialog, fie empatic, fie polemic, o miză a oricărei cărţi de reflecţii”, scria Georgeta Drăghici în Jurnal literar.