Un om cât o istorie! Neagu Djuvara s-a stins din viață

După ce a fost internat timp de o lună la spitalul Victor Babeș, având probleme de sănătate, unul dintre cel mai importanți istorici români, Neagu Djuvara, a murit.

O viață de istorie

Neagu Djuvara s-a născut la 18 august 1916, la București, într-o familie aristocrată de origine aromană, a  fost lcenţiat la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie – noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa.

Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, în perioada comunistă, Neagu Djuvara și-a petrecut zeci de ani în exil, el revenind în România după decembrie 1989.

În 1961, a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey.

Între timp, reluase studiile de filosofie la Sorbona. În mai 1972, obținuse doctoratul de stat (docența) la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei, sub conducerea cunoscutului sociolog și filozof Raymond Aron; mai târziu, obținând și o diplomă a prestigiosului Institut național de limbi și civilizații orientale de la Paris (INALCO).

În 1984 a fost secretar general al Casei Românești de la Paris, până după decembrie 1989, când se întorsese în țară. Din 1991 şi până în 1998, a fost profesor – asociat la Universitatea din Bucureşti. Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N. Iorga” din Bucureşti, iar în anul 2006, Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Național „Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce.

Anul 2010 i-a adus istoricului o decorație de laambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor și Literelor în grad de Ofițer, iar în 2012, i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi titlul de Doctoris Honoris Causa al Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.

De asemenea, la 9 august 2016 istoricului Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, cea mai înaltă decoraţie a României,  instituită pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare, aduse statului şi poporului român.

„Domnule preşedinte, mă simt foarte măgulit şi, trebuie să spun, cam strivit aşa de întâmplări, ca la o sută de ani să mai am prilejul de a primi recompensă sau decoraţii şi mă simt mititel de tot şi vă mulţumesc din suflet pentru cuvintele pe care le-aţi spus. Vă mulţumesc!”, spunea, la acea ceremonie, Neagu Djuvara.

În 2017, şeful statului a semnat un decret privind acordarea „gradului de general de brigadă – cu o stea, în retragere, domnului colonel, în retragere, veteran de război Djuvara Neagu-Bunea din Ministerul Apărării Naţionale”.

Cele mai importante cărţi:

Le droit roumain en matière de nationalité (teză de doctorat);

Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations (carte premiată de Academia Franceză); în româneşte, Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor;

Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle; în româneşte, Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne;

O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri;

Cum s-a născut poporul român;

Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii;

De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul;

Însemnările lui Georges Milesco (roman);

Amintiri şi poveşti mai deocheate;

Amintiri din pribegie; versiune franceză: Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948–1990);

Există istorie adevărată?;

Thocomerius–Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti;

Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914–1991) şi premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie;

Ce au fost „boierii mari” în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI–XX);

Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă;

Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări;

O scurtă istorie ilustrată a românilor (tradusă şi în limba engleză, A Brief Illustrated History of Romanians).