Gulag-ul a însemnat o rețea de lagăre și colonii de muncă forțată care au existat în Uniunea Sovietică. Este însă greu de estimat numărul total al persoanelor care au trecut pringulag-ul sovietic.

[eadvert]

Expoziţia „Copilăria în Gulag”, vernisată marţi, 16 ianuarie la Muzeul Oraşului Oradea, reuneşte circa 180 de imagini foto-documentare, însoțite de memorii şi documente de arhivă valorificate din colecțiile Muzeului Național de Istorie a Moldovei, Muzeului Ținutului Edineț, Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca, Institutului Pro Memoria, din arhivele comunităților memoriei, precum și arhivele de familie ale victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească. Curatorul expoziției este conf. univ. dr. Ludmila D. Cojocaru de la Muzeul Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, filială a Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Demersul expoziţional reflectă viața copiilor basarabeni condamnați la deportare, îndoctrinare şi foamete, deportaţi în perioada 1940-1941 și 1944-1953. Unii dintre aceștia au murit în drum spre locul exilului, alții au venit pe lume chiar în trenul cu deportați. La fel, un număr dramatic de copii au murit din cauza foametei organizate, a condițiilor vitrege din instituțiile de plasament pentru copiii „dușmanilor poporului”, iar o parte dintre ei s-au născut departe de casa părinților și a bunicilor – în așa-numitele „așezări speciale pentru deportați” sau în locurile de recluziune a mamelor lor.

La vernisaj au luat cuvântul prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf, iar prin video, curatorul expoziției – conf. univ. dr. Ludmila D. Cojocaru, de la Muzeul Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, filială a Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Au fost prezenţi la eveniment PS Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea și elevi de la Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Colegiul Național „Emanuil Gojdu” și Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea.

„În anul 1953 erau 146 de lagăre. Erau 10 lagăre cu statut special și 627 de colonii. Mulți basarabeni, din cei pe care i-am întrebat dacă se simt victime ale sistemului, au declarat că nu se simt victime, ci învingători ai sistemului. Supraviețuitorii ne spun că credința în Dumnezeu i-a ajutat. Din mărturiile supraviețuitorilor am văzut un fel de blestem față de regimul sovietic și de speranță că va trece și asta. A doua sursă de rezistență a supraviețuitorilor, mai puțin cunoscută, este solidaritatea. Avem cazul lui Alexei Marin, arestat în contextul deportărilor din 1941, trimis direct în Ivdel. Acolo, la fel ca toți ceilalți, a fost la un pas să moară de foamete, de frig și de extenuare, dar l-a ajutat cineva din basarabeni, din comunitatea evreiască, care i-a salvat viața. Acel etnic evreu i-a salvat viața prin a-l transfera la altă categorie de muncă”, spune Ludmila Cojocaru.

Impresionantele mărturii ale basarabenilor deportați demonstrează că deşi erau departe de casă, nu au renunțat la identitatea lor națională și nu și-au pierdut credința în Dumnezeu.

Expoziţia a fost realizată cu suportul Programului „The Development Cooperation and Democracy Promotion Programme” al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Lituania și este un omagiu adus tuturor copiilor care au trecut prin atrocitățile regimului totalitar-comunist din URSS.

Expoziția va rămâne deschisă la Oradea până în 1 martie, putând fi vizitată de marți până duminică, între orele 9:00-17:00.