Noua stagiune a Teatrului Regina Maria va avea două coproducţii cu teatrul maghiar Szigligeti, care vor avea premiera în 2026. Un spectacol va fi pus în scenă de regizoarea Ioana Păun la Sala Transilvania, celălalt va fi regizat de Bobi Pricop şi se va juca la Sala Mare.
„Sper ca asta să devină o tradiţie şi să reuşim pe viitor să facem spectacole împreună, pentru că sunt actori extrem de buni în ambele trupe şi comunitatea română doreşte să vadă spectacole în limba maghiară, dar şi invers, maghiarii vin să vadă spectacolele noastre. Cred că aşa o să îi aducem împreună mai uşor”, ne spunea într-un interviu Victoria Balint, managerul interimar al Teatrului Regina Maria.
Ioana Păun este regizor şi producător care lucrează și cercetează internațional, având educație în teatru și arte performative la UNATC București și Goldsmiths – Universitatea din Londra. Proiectele ei au fost susţinute de instituţii internaţionale importante, precum Le phénix scène nationale, Theatre Royal Stratford East, Theatre les Tanneurs, MNAC, Teatro Luna Chicago, Live Art Development Agency UK, Schauspielhaus Viena, Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, Europalia, Live Art Development Agency. Artista explorează comportamentele umane în situații de supraviețuire politică, economică, de sănătate.
Regizoarea Ioana Păun Foto: Răzvan Leucea
Zilele acestea, Ioana Păun s-a aflat la Oradea, pentru a cunoaşte trupele celor două teatre, dar şi pentru documentarea singurei deturnări de avion din istoria aviației civile române, care a avut loc în perioada comunistă.
„Va face un scenariu după un caz local, cu un grup de oameni din Marghita care au furat un avion şi au zburat cu el la Viena. Este o poveste reală. Acum ea face documentarea şi va scrie textul. Va fi un spectacol în care vor juca actori români şi actori maghiari, fiind coprodus împreună cu teatrul Szigligeti, la Sala Transilvania”, ne-a precizat Victoria Balint.
Un plan ca-n filme
Adalbert Moka, din Marghita, de profesie mecanic, este cel care a condus grupul care a reuşit, la data de 27 mai 1971, să ducă la îndeplinire acest scenariu de film. S-a gândit de multe ori să plece din România comunistă, una dintre variante fiind să treacă Dunărea înot, deşi era infirm, pierzându-şi un picior în urma unui accident, la vârsta de 18 ani, când un tractor s-a răsturnat peste el, într-un şanţ. S-a gândit şi să se ascundă într-un tren, dar riscurile să fie prins erau prea mari. În final, inspirat de ştirile de la televizor, s-a gândit la varianta deturnării unui avion de pasageri, care zbura pe linia Oradea – Bucureşti.
Iniţial se gândea să acţioneze în zbor. Bihoreanul a studiat multă vreme avioanele, organizarea echipajului de la bord şi programul se zbor al curselor. Îşi lua bilet la avion şi le prefera pe cele din rândul doi, pentru a fi cât mai aproape de cabină, să poată urmări fiecare mişcare, după cum mărturisea în nenumăratele interviuri. Când ajungea acasă, desena schiţa cabinei, poziţiile în care se aflau pilotul, copilotul sau telegrafistul. Ba chiar o dată s-a îmbarcat înarmat, fără a de bănuit, pistolul fiind ascuns în proteza de la picior, doar că lucrurile nu au mers aşa cum le-a gândit şi încercarea a fost amânată.
Adalbert Moka a făcut echipă cu Robert Vamos, Alexandru Miheller, Ianos Weizer şi fraţii Ioan şi Iosif Papp. Aceștia au plănuit împreună fuga, detalii legate de pregătirile lor şi atmosfera vremii regăsindu-se şi în cartea scrisă de Erika Faber, în romanul „Aripi frânte”. Cei șase aveau vârste cuprinse între 19 şi 29 de ani. Bihorenii au avut cinci tentative de a pune în aplicare planul deturnării avonului, dar de fiecare dată au intervenit detalii neprevăzute.
„Nu mişcaţi, mâinile sus!”
Până la urmă au schimbat strategia şi au hotărât să atace avionul la sol, pe pistă. Au convins un taximetrist să îi ducă în viteză pe pistă, până în faţa avionului tip Iliuşin 14 (IL 14). Cei şase aveau la ei arme de vânătoare. Au tras în aer strigând: „Nu mişcaţi, mâinile sus!”. La acel moment nu apucaseră toţi pasagerii să se îmbarce, aşa încât, atunci când au văzut ameninţarea, o parte dintre ei au fugit. Printre fugari s-a aflat şi pilotul avionului. Paznicul aeronavei a fost dezarmat, iar pilotul secund, mecanicul de bord şi telegrafistul au fost ameninţaţi cu armele să urce în avion.
Acțiunea a durat trei minute, cei responsabili de paza avionului și a aeroportului, potrivit documentelor de arhivă – maiorul de Securitate Nicolae Olteanu, plutonierul de miliție Olar D. Vasile și paznicul civil Petru Hodişan – fiind luați prin surprindere, după cum povestește și Erika Faber în carte. Deşi copilotul a încercat să rămână în aer pe teritoriul României, echipa lui Adalbert Moka şi-a dat seama şi sub ameninţare, l-au forţat să ia direcţia Austriei. După două ore, avionul ateriza la Viena.
Foto: AI
Interogatorii, procese, condamnări
În Austria au urmat procese, iar Adalbert Moka a fost condamnat la 30 de luni de închisoare. Şi ceilalţi fugari au primit pedepse, dar mai mici. Fuga bihorenilor a pus pe jar autorităţile comuniste. Familia lui Moka a fost pusă sub presiune în interogatoriile Securităţii, dar din fericire, nimeni din familia nu a ştiut ceva despre planurile de deturnare a avionului.
În acelaşi timp, conducerea Inspectoratului Judeţean de Securitate Bihor, a Inspectoratului Judeţean de Miliţie Bihor, comandantul Aeroportului Oradea, dispecerul la sol şi personalul navigant al avionului au fost cercetați disciplinar sau penal și pedepsiți, conform unei sinteze a Consiliului Securităţii Statului nr. 0068279 din 1971, aflată în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Cea mai mare pedeapsă a primit-o Nicolae Olteanu, ofiţerul de Securitate care era prezent în avion. El a fost condamnat la opt ani de închisoare.
„Evenimentul deosebit de grav” de la Oradea – așa cum este considerat în documentele de arhivă – a accelerat înființarea de jure a grupului operativ „Şoimul”, în cadrul Direcției a II-a a Consiliul Securității Statului privind „prevenirea deturnărilor de avioane, precum și asigurarea securității aeroporturilor și aeronavelor aflate la sol”, conform intelligence.sri.ro.
După ispăşirea pedepselor, cei şase bihoreni şi-au găsit de lucru, unii au plecat în Germanii, alţii au rămas în Austria, aşa cuma procedat şi Adalbert Moka. Însă soţia sa, Irina, l-a determinat, în anul 1975, să încerce să o aducă şi pe ea în Austria. A fost prins de grăniceri în Iugoslavia, la Dunăre, şi trimis în România, în mâinile Securităţii. El fusese condamnat în lipsă la 23 de ani de închisoare. A fost închis la Gherla, iar apoi la Craiova. Dupa 13 ani de detenţie, în urma unui decret, a fost pus în libertate în februarie 1988. După ce a fost eliberat, Adalbert Moka s-a căsătorit cu soţia sa Irina, iar după Revoluţie, au plecat în Ungaria.
Trimite articolul
X
taranul cu ceva gunoi sub nas says: nici un roman…spune multe despre lasitatea acestui neam…la noi, in Bihor, ”erou” a ajuns Lele, corupt si spagar, gainar care a ajuns sa fure trotuarul public si sa se bata cu vecinele…
robot 
KP says: Se pare că scenariul care va fi pus în scenă urmărește cu pozitivitate viața unor oameni care au vrut să scape de comunism, ca să-și trăiască viața în normalitatea de atunci a Occidentului. Asta îi face eroi? Pentru că, dacă-i așa, atunci legionarii care au luptat contra celor mai răi comuniști de pe planetă, după război … ce sunt dacă și-au sacrificat viața pentru principii și nu doar pentru mai mulți bani și libertate de mișcare?
Platon says: Au trecut 54 de ani. ….
Care este diferența?
Au schimbat doar umbrele, în rest totul este la fel.
Filozoful grec Platon avea dreptate în
Alegoria peșterii sau mitul peșterii, este o alegorie prezentată de filozoful grec Platon în lucrarea Republica (514a-518d, Cartea a VII-a)
https://trezireainteligentei.ro/mitul-pesterii-alegoria-lui-platon/
grorge says: În orice regim, din oricare ţară cei care deturnează avioane sunt consideraţţi terorişti punând în pericol viaţa pasagerilor şi a echpajului. Se pare că la Oradea, unii vor să-i prezinte drept eroi….trist.
