O carte, o cântare, o stare. Despre asta a fost vorba vineri seara în curtea interioară a Cetăţii, unde s-a lansat cartea „Bunavestire Delicioasă. Ocolul pandemiei în 33 de cânturi”, scoasă la Editura Aius din Craiova, şi avându-i ca editori pe Luiza Mitu și Sergiu Corbu Boldor.

Cu această lansare de carte cu coloană sonoră a debutat şi proiectul „Teatrul pentru toţi”, lansare urmată de două reprezentaţii ale spectacolului „Gunoierul” al Teatrului Artemotion din Oradea. „Prin acest proiect ne-am propus să aducem artişti independenţi pe care să vi-i prezentăm, dumneavoastră, publicului orădean, şi să le oferim şansa să se exprime, deoarece în perioada pandemiei nu dispunem nici noi, nici «independenţii» de posibilitatea de a susţine evenimente în interior. În septembrie am invitat şi artişti din Bucureşti şi din alte oraşe, nu doar din Oradea, să joace aici, să prezinte publicului spectacole, combinate cu lansări de carte şi concerte”, a explicat Victoria Balint, director temporar al Trupei Iosif Vulcan a Teatrului Regina Maria.

Experiment creativ

Lansarea de carte nu s-a dorit a fi un eveniment rigid, clasic, editorii propunându-şi să îi dea dinamism şi să surprindă cât mai mult din ceea ce înseamnă fiinţa umană, aşa cum este ea: şi tristă, şi zâmbăreaţă, şi cu multă creativitate, şi cu multă nebunie. Şi-au dorit pe cei prezenţi la lansare să îi aducă din lumea din care au venit, în lumea lor, o lume a cuvântului scris, a cuvântului sonor şi a cuvântului trăit.

După cum spune Luiza Mitu, „Bunavestire Delicioasă. Ocolul pandemiei în 33 de cânturi” este un volum care s-a născut organic, natural, în cele două luni de izolare în care artiştii nu mai aveau acces la evenimente live şi nu mai aveau acces la întâlnire fizică, palpabilă, la dialogul faţă în faţă. În ziua de 25 martie, când se sărbătoreşte Bunavestire, Luiza a postat la ora 14:00 un vers pe Facebook şi a etichetat trei prieteni pentru a continua creativ ceea ce ea a scris. Acest experiment a durat zilnic, timp de 33 de zile. Au contribuit 69 de artişti cadavreski, oameni care vin din domenii diferite – sculptură, muzică, literatură, filosofie, fizică, oameni care aparent nu au nicio legătură cu ceea ce numim artă. „Jocul” s-a încheiat în cea de a 33-a zi, care a coincis cu Ziua Internaţională a Drepturilor Intelectuale. „N-am gestionat când să încep şi când să închei acest experiment, dar cumva s-a legat foarte bine. Şi «Bunavestire delicioasă» are ca protector, în ortodoxie, pe arhanghelul Gabriel, care este protectorul artiştilor. Cumva, şi ceea ce este dincolo de noi în plan fizic a contribuit creativ la naşterea acestei cărţi”, spune Luiza Mitu.

Cadavre exquis

Cadavreski vine din limba franceză, cadavre exquis, care a fost tradus în limba română „cadavru delicios”. Este o tehnică de creaţie. Se scrie pe o foaie de hârtie un vers, apoi se împătureşte şi se dă următorului, iar acesta scrie un alt vers, fără să ştie care a fost versul scris înainte, şi aşa mai departe. La final, când se desface hârtia împăturită, rezultatul creativ este unul surprinzător, de multe ori întâmplându-se ca autorii care participă la experiment să meargă pe aceeaşi tematică fără ca ei să ştie acest lucru. Un astfel de joc se practica nu doar în literatură.

Oficial cadavre exquis a apărut în 1925 la suprarealişti, André Breton fiind unul dintre fondatorii suprarealismului. Scriitorul Henry Miller juca acest joc cu prietenii săi în cafenele din Paris atunci când se plictiseau foarte tare, stimulându-şi creativitatea. Frida Kahlo era de asemenea o împătimită a acestui joc, la fel şi Pablo Picasso, în picturile lui fiind foarte bine reprezentat acest joc, cadavre exquis, care de fapt s-a născut dintr-un joc de cărţi numit Consecinţe, de prin anul 1918, şi care era folosit ca un stimul pentru depresivi, pentru cei care nu ştiau cum să se manifeste creativ.

„Aşa a luat viaţă şi această carte. Într-un fel mi se pare paradoxal că această tehnică se folosea în 1925 iar eu am folosit-o în anul 2020, şi sunt foarte puţini oameni care ştiu că pot să fie creativi şi că pot să materializeze ceea ce ei cred că nu ar avea creativ în ei printr-un joc foarte simplu. Este folosit şi în psihoterapie se pare, pentru că nu necesită foarte mult raţiunea. Pur şi simplu scrii ceea ce îţi vine, şi apoi, dacă ai pe cineva care să te direcţioneze, selectează ceea ce poate să fie creativ şi folosit cât mai poetic în ceva ce poate să te ajute. Te poate ajuta să te descoperi pe tine însuţi. Un alt element foarte important despre cadavre exquis este că primul vers care s-a născut prin acest joc a fost: cadavrul delicios bea vinul nou. Pare absurd, fără niciun sens, dar de acolo a pornit şi titlul cărţii noastre, «Bunavestire delicioasă». Mi s-a părut extraordinar că prin felul în care au contribuit cei 69 de autori la această carte o fac cumva foarte vie, şi cumva există un fir roşu al acestei cărţi care o face să fie completă, complexă, să vorbească despre ceea ce ne-a făcut să ne temem în perioada pandemică, despre limitele pe care ni le conştientizăm sau nu, despre ceea ce am vrea să transmitem celorlalţi, şi despre a nu ne fi frică să ne întâlnim. Important cuvântul întâlnire, pentru că dumneavoastră, care sunteţi în faţa mea, îmi vorbiţi prin simpla prezenţă, iar noi prin cuvânt şi sunet. Şi atunci se face un transfer între noi şi asta nu poate să însemne decât o punte de legătură între tot ceea ce înseamnă fiinţa umană, indiferent de contextul social, de educaţie, de rasă, de sexualitate.”

Libertate de expresie

Este prima lansare a cărţii la care este expusă pictura „Creştimism” realizată de actorul Richard Balint, pictură care s-a născut aproape simultan cu momentul în care a început experimentul care a dus la această carte. Şi pictura s-a desăvârşit, la fel ca şi cartea, într-un moment în care oamenii au simţit nevoia să creeze. „I-am scris şi l-am întrebat dacă ar fi de acord ca această imagine să devină şi imaginea cărţii. A răspuns cu «da» fără să îmi pună alte întrebări, lucru pe care îl apreciez enorm. Din punctul meu de vedere, vizual această pictură face poate cea mai bună sinteză a textelor din această carte. Este şi un tablou controversat în unele zone ale ţării. În principiu această carte este despre libertatea de expresie, despre ce facem când ne este frică, despre cum ne gestionăm tot ceea ce considerăm noi că este negativ în noi, cum ne sublimăm toate acestea”, spune Luiza.

Există în carte şi o pagină goală, la Cântul XVI, care este o invitaţie către cititor de a o scrie. Fiecare carte vândută îşi poate găsi astfel al 70-lea autor.

Loredana Muntean din Oradea, doctor în pedagogie muzicală, a recurs la un joc al minţii în discursul său despre carte: un bolid a jucat rolul Buneivestiri Delicioase, în rolul pandemiei a fost avertizorul de bord, iar soluţia dată, nu de mecanic ci de autorii cărţii, a fost ocolul în 32 de cânturi plus pagina rămasă nescrisă. „Am parcurs cântările, şi pe măsură ce înaintam în carte am alunecat în abisurile sufletului ca şi când aş fi căzut spre… cer. Fără paraşută. Şi spre surprinderea mea, am prins tot mai mult drag de poezie. De această poezie! Am trăit emoţii amestecate pe care mi le-am lămurit alegând versurile cu care m-am identificat în cea mai mare măsură”, a mărturisit Loredana Muntean.

Jocul cadavreski al vieţii

Evenimentul a avut coloană sonoră live oferită de proiectul muzical CORBU. Sergiu Corbu Boldor spune că totul a început când era mic. Apoi, el fiind din Zalău, a ajuns al un moment dat în Oradea. A stat zece ani aici şi a studiat muzica. I-a fost profesoară Loredana Muntean, ea fiind printre puţinii care l-au încurajat, l-au ajutat şi l-au gestionat în forma sa artistică de acum. Un alt personaj foarte important pe care l-a avut în viaţa sa în Oradea, şi care l-a ajutat „mai mult decât şi-a putut el imagina” a fost dirijorul Tudor Ciupeiu, care i-a fost profesor. Evenimentul de vineri i l-a dedicat lui.

Un alt moment important care a contribuit la rezultatul de acum a fost întâlnirea lui Sergiu cu formaţia Celelalte Cuvinte, cu care a lucrat timp de şase ani de zile pe partea tehnică. „Asta este o altă bucată din acest joc cadavreski al vieţii”, spune Sergiu Corbu Boldor.

„În muzică s-a practicat schema asta de a compune folosind mai multe idei din mai multe locuri, iar asta a făcut-o John Cage prin 1945, realizând un album construit în aceeaşi tehnică prin care a fost construită această carte. «Bunavestire delicioasă» a fost pusă la punct şi gestionată în timpul izolării pentru că sunt convins că sunt foarte mulţi dintre noi care avem nevoie să ne manifestăm artistic. Mulţumim foarte mult Teatrului Regina Maria, felicitări pentru proiectul «Teatrul pentru toţi», a mai spus Sergiu.

Pe Richard Balint spune că l-a urmărit în cariera artistică şi îl admiră foarte mult. Cei doi, împreună cu Sebastian Arvai, prieten vechi al lui Corbu şi „protectorul bunului vibe” au creat la final un moment de improvizaţie, la care a contribuit şi spaţiul generos din curtea Cetăţii, şi vocile imprimate fără să ştie ale câtorva dintre cei prezenţi.

„Ăsta nu e concert. Nu e teatru, nu e poetry show, nu-i nimic. Ceea ce vezi nu există. E doar în mintea ta. Tu vezi, tu auzi, tu simţi, tu crezi. E starea 23. Ţi se pare ciudat că am întrebat cum te simţi? Buna ves-ti-re…” îţi dezvăluie Corbu. „Starea 23 face trecerea de la legendă la vis, de la prejudecăți la dizolvarea lor, de la vizual la sunet, de la false credințe la autenticitate. Starea 23 este starea de grație a artistului care nu încetează să creeze”.

Şi s-a auzit vioara, şi drâmba, şi cavalul Corbului, cajón-ul lovit de Sebastian, Richard Balint jucându-se cu Soma The Pipe, dar şi vocea lui Constantin Noica vorbind despre Masa Tăcerii a lui Brâncuşi: „Dintre tăceri, Brâncuşi a ales-o pe cea mai adâncă, mai grăitoare decât toate: tăcerea omului şi ascultatul…”

Şi ca orice joc cadavre exquis, ultimul „vers”, ultima bătaie a improvizaţiei au avut-o, providenţial, clopotele catedralei care au anunţat ora exactă, de încheiere. „Tic tac, tic tac, cei care tac îţi vin de hac…”