Dacă e să ne raportăm la o zicală din bătrâni „lunea nici iarba nu crește”, motiv pentru care echipa Bihon.ro a decis să nu se îngrijească de responsabilitățile zilei de luni, ci să servească cititorilor o evadare din cotidian prin abordarea unor teme de actualitate.

Având în vedere evenimentul cu cei trei tineri drogați, filmați duminică pe Bulevardul Decebal, am decis să discutăm cu psihoterapeutul Sorin Nica despre cauzele psihologice care duc la consumarea acestor substanțe.

Rădăcina dependențelor

Consumul de droguri, ca de altfel majoritatea dependențelor își găsește rădăcinile în cea mai mare parte în dificultățile apărute la nivelul relației bazale de atașament (relația afectivă apărută și dezvoltată cu una sau mai multe persoane față de care sunt resimțite: căldură, apropiere, siguranță, încredere, apreciere, atenție și confort psihologic ).

Perturbările apărute la acest nivel creează un deficit la nivelul echilibrului psihoemoțional al individului și astfel apare sentimentul de „vid interior”. Acest sentiment va dubla curiozitatea inerentă vârstei adolescentine (vârstă la care apare consumul ) și va alimenta nevoia de nou și de senzații tari care derivă din perturbarile relației de atașament.

Astfel, în funcție de nivelul și gradul de perturbare a echilibrului psihoemoțional bazal, persoana va încerca să se regăsească pe sine, să se identifice cu ceilalți deoarece identitatea bazală, dobândită normal în relația de atașament, a fost pierdută sau nu a fost creată niciodată.

Sentimentul de pierdere și nesiguranță resimțit de către individ, determină apariția unei „curiozități patologice” care conduce la descoperirea consumului de droguri, refugiul în consum și crearea unui sentiment iluzoriu de siguranță și confort psihologic.

Astfel, drogurile apar atât ca anestezic al unei dureri emoționale profunde sau al lipsei posibilității de dezvoltare a unei relații de atașament sănătoase și autentice, dar și ca element de construcție a unei realități iluzorii în care o persoană se detașează de lumea reală, resimțită ca ostilă și neprietenoasă și de viața care i se poate părea grea și nedreaptă.

Consumul de droguri devine astfel o căutare a unui sentiment de apartenență, de liniște interioară și de siguranță, pierdut cândva sau nedescoperit niciodată și nu se datorează, așa cum s-ar credea, căutării unei stări de relaxare și distracție.

Consumul cu scopul detașării de tensiunile și greutățile cotidiene este de asemenea fals, deoarece o persoană echilibrată din punct de vedere psihoemoțional și cu o dezvoltare armonioasă a vieții afective, dispune de toate mijloacele necesare pentru a putea face față situațiilor și evenimentelor psihostresante, psihofrustrante și psihotraumatizante inerente vieții și poate deține discernământul de a alege în situații sensibile din viață psihostimulenți sau analgezici constructivi și fără efecte secundare nocive.

Sunt persoane care chiar dacă nu au avut parte de relații bazale de atașament pozitive și ulterior de o dezvoltare psihoemoțională pozitivă și echilibrată, nu au ales consumul de droguri drept refugiu. În această situație diferența este făcută de mediul social și anturajul frecventat de persoana în cauză.

Motto: „Nu consum droguri pentru că vreau să mă relaxez, ci pentru că nu am simțit niciodată sau am pierdut o îmbrățișare, o mână care să mă mângâie, ochi care să mă vadă și urechi care să mă asculte cu adevărat. Asta mă doare, mă face să mă simt nesigur, tensionat și să îmi fie teamă și cred că o anumită substanță poate ascunde și alunga toate aceste lucruri”.

Psihoterapeut Sorin Nica

[related-post post_id=”2160419″]

[related-post post_id=”2160152″]