Emoțiile transmise de muzică sunt cât se poate de profunde. Emoțiile artiștilor se întâlnesc cu cele ale ascultătorilor, creând atmosfera unică de concert, acel moment artistic trăit și simțit pe viu. „Ritmurile emoțiilor” este titlul concertului de joi, 3 aprilie, de la Filarmonica de Stat Oradea. Concert condus de celebrul dirijor israelian Noam Zur va avea loc în sala de concerte „Enescu – Bartók”, de la ora 19:0. Alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea, pe scenă va urca și pianista Izabela Voropciuc.

Cea mai cunoscută operă compusă de Rossini este Bărbierul din Sevilla. Opera în două acte face parte din categoria operelor buffe (comice) și urmează libretul scris de Cesare Sterbini. La baza acestuia se află faimoasa comedie franceză Bărbierul din Sevilla de Pierre Beaumarchais, care a apărut în anul 1775. Opera compusă de Gioachino Rossini a avut premiera în 20 februarie 1816 la Teatro Argentina din Roma și s-a intitulat Almaviva sau precauția inutilă.

Bărbierul din Sevilla este considerată una dintre cele mai mari capodopere comice care s-au scris vreodată. În cele două secole de la premieră, opera s-a cântat permanent în întreaga lume, fiind și astăzi una dintre cele mai apreciate lucrări din genul scenic. În afara operei ca întreg, uvertura sa este interpretată frecvent ca piesă de concert. Conținul muzical al uverturii rossiniene poate doar să sugereze starea emoțională a operei, neavând teme comune cu opera în sine.

Concertul pentru pian nr. 2, op. 21 de Frédéric Chopin a fost scris în toamna anului 1829, atunci când compozitorul avea aproape 20 de ani. A fost denumit Concertul nr. 2 din cauza faptului că a fost publicat după primul concert, însă procedeul efectiv de compoziție datează dinaintea Concertului nr. 1.

Cele două concerte scrise pentru pian și orchestră au reprezentat mai mult o sarcină a epocii pentru Chopin, pentru a se încadra cumva în rândul tuturor compozitorilor. Cu toate acestea, Chopin s-a concentrat asupra acestora, scriind două lucrări care au rămas puncte de referință în repertoriul pianistic universal.

Concertul pentru pian nr. 2 nu este atât de expansiv și de bogat precum Concertul nr. 1, dar cu toate acestea l-a ajutat pe compozitorul aflat la început de carieră. Premiera lucrării a avut loc la Varșovia, în 17 martie 1830, Chopin aflându-se la pian. De asemenea, l-a interpretat la Paris în concertul său de debut în capitala Franței, la 26 februarie 1832, câștigând aprecierea lumii culturale pariziene și mai ales a criticului François-Joseph Fétis.

Simfonia nr. 7 a fost ultima lucrare de anvergură scrisă de Serghei Prokofiev, finalizată în 1952, cu un an înainte să se stingă din viață. A fost compusă pentru Divizia de Copii a Radioului Sovietic, dar simplitatea cu care pare că a fost abordată lucrarea de către compozitor este una aparentă, care ascunde de fapt profunzimi expresive greu de imaginat.

Simfonia nr. 7 este una dintre cele mai bune lucrări simfonice din creația sa. Cu toate că simfonia are o structură tipică de patru mișcări, este o lucrare grea, mai ales din punct de vedere armonic. Forma tipică pe care o abordează și Prokofiev este: mișcarea de deschidere în formă de sonată, scherzo, o mișcare lentă și finalul.