Ca sa afle raspunsul, cercetatorii au cerut unui grup de douasprezece femei insarcinate sa citeasca un pasaj dintr-o povestioara pentru copii, de doua ori pe zi in timpul ultimelor sase saptamini de sarcina.
Dupa doua sau trei zile dela nastere, nou-nascutii au fost testati cu privire la capacitatea lor de a-si aminti povestea. Li s-a pus inregistrarea audio utilizindu-se ca metoda de cercetare observatia.
In timpul alaptarii la auzul stimulului cu care era obisnuit, bebelusul face pauze lungi in alaptare.
Cercetatorii au observat ca nou-nascutii isi adaptau ritmul suptului in asa fel incit sa auda pasajul cu povestea citita de mama in timpul ultimelor sase saptamini de sarcina, decat in cazul unui fragment nemaiauzit.
Lucru si mai surprinzator, bebelusii continuau sa prefere pasajul pe care il cunosteau, chiar atunci cind cititorul nu mai era mama lor, ci alta persoana, prin urmare ei recunoasteau povestea citita ca atare, ceea ce dovedeste existenta unei „impregnari prenatale”.
Se poate trage concluzia ca fatul aude si recunoaste limbajul pe care il percepe, fiind capabil chiar sa si-l aminteasca. S-ar putea spune ca el pare sa aprecieze ceea ce ii este familiar si aceast lucru il linisteste.
Se pare ca, inainte de nastere, bebelusul nu are prea multe de facut asa ca el asculta si, dupa cit se pare, savureaza povestile care i se pun, mai ales pe cele pe care le cunoaste deja, cum fac de altfel
toti copiii.
Sursa: www.utilecopii.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!