Ioan Degău, trecând peste orice suferinţe omeneşti, la un an de la tristul eveniment are puterea să-şi scrie povestea vieţii. Într-adevăr, apariţia unei asemenea cărţi/evocări se constituie într-un demers inedit în câmpul apariţiilor editoriale din România ultimilor ani. Căci ce poate fi mai liniştitor pentru sufletul şi inima unui om distrus decât să aştearnă pe albul hârtiei „Elegia plecării” soţiei sale, Silvia, aşezând această sintagmă în faţa unui deces, cu toate marile dureri ce decurg din acest trist moment. Este o gândire care-şi are filosofia sa logică.

„S-a stins precum flacăra unei lumânări…, s-a stins în zori…, s-a stins după o noapte în care somnul nu voia să vină…, s-a stins în câteva clipe…”. Iată numai câteva exprimări pline de semnificaţii dureroase ale unui om rămas fără soţie, frământat de gânduri triste în acele clipe grele de despărţire, fără întoarcere. Mai mult, dincolo de acest deces al soţiei sale, gândurile i-au zburat în timpul vieţii lor, în amintirile „copilăriei şi anilor de şcoală”, evocând, mai degrabă, prieteni şi fapte ale unor apropiaţi. Omul distrus de durere nu uită să-şi exprime sentimentele, descriind clipe de neuitat la debutul unei prietenii sincere, finalizate într-un moment de mare înălţare sentimentală care se numeşte căsătorie.

Chiar în acest context de doliu, Ioan Degău continuă povestea vieţii lor petrecute împreună, evocând şi alte evenimente ale familiei sale din Beiuş şi Ţara Beiuşului, adică acolo „acasă” (cum îi place să se exprime): numirea sa ca director la sucursala Oradea a BNR, familia rămânând acasă la Beiuş; înfiinţarea SC Desira – Beiuş, o afacere care s-a dovedit de succes; coordonarea monografiei „Beiuşul şi lumea lui” ş.a. De asemenea, se cuvine să consemnăm numeroase donaţii şi sponsorizări – renovări de biserici, lucrări editate inclusiv pentru românii din Ucraina, ajutoare de studii pentru tineri nevoiaşi etc. La toate acestea, aşa cum scrie Ioan Degău în carte, soţia sa a fost „omul din umbră” care a gestionat practic toate aceste gesturi de mare omenie.

Acum, la un an de la plecarea Silviei acolo sus, spre cele veşnice, se cuvine să reamintim momentele grele ale despărţirii consemnate în carte: noaptea de 14-15 noiembrie 2015; înmormântarea, comunicate pline de duioşie şi durere publicate în presă, inclusiv anunţul familiei, precum şi predica „Biografia/iertăciunea” preotului Tripon Cosmin. Cartea-evocare prezintă în final câteva gânduri consemnate de către colegii şi prietenii de familie cu privire la cea care a fost Silvia, precum şi un frumos periplu de imagini mângâietoare din viaţa familiei Degău. La un an de la decesul Silviei, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace, iar celor rămaşi le dorim putere să treacă peste acest moment trist.

prof. univ. dr. ing. Vidu Bidilean – membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”