O viaţă printre cărţi!

A venit în Şcoala Dacia într-o zi de octombrie, în urmă cu 21 de ani. Doamna Ana Borza, bibliotecara Şcolii Dacia a fost lucrător comercial, a făcut apoi cursuri, a lucrat operator pe calculator, controlor de date până a ajuns să practice, aşa cum îi place să spună: „cea mai frumoasă meserie pentru cine iubeşte cartea şi copilul”. Cartea a fost pentru domnia sa şi făgăduinţă, şi bucurie, prin cărţi a făcut călătorii prin suflete, dar şi prin locurile cele mai îndepărtate ale lumii. „Oportunitatea de a lucra printre cărţi a venit în momentul în care s-a pensionat doamna Neamţ. Am venit prin concurs. Eu cu cartea eram obişnuită din timpul liber: citeam foarte mult. Cu copiii trebuia să mă mai obişnuiesc. Îmi place foarte mult când vin în clasa a doua să le fac fişă. Mi-e drag când vin în clasa I în vizită să le prezint biblioteca. Mi-e foarte drag de cei mici, care vin toţi în rând, toţi odată, când îi trimite doamna învăţătoare. E o plăcere pentru mine să fiu căutată de copii. Ştiu că acum copiii au informaţie prin alte mijloace, dar întotdeauna le spun că e mai frumos să citeşti din carte decât de pe calculator, că numai citind îţi îmbogăţeşti vocabularul”, spune doamna Ana.

De-a lungul timpului a învăţat să-i „citească” pe micuţii care înapoiează cărţile fără să le fi răsfoit şi pare să fi acumulat înţelepciunea culeasă din cele aproape 20.000 de volume peste care este stăpână la Şcoala Dacia. „Se vede pe figura lor care a citi şi care nu a citit. Le mai spun: «cred că tu nu ai trecut nici de pagina 3. Îţi mai prelungesc termenul de împrumut. Şi te întreb când vii cu ea ce ai citit… Vezi că şi doamna verifică fişa!». Sunt însă şi copii care vin frecvent: îi las la raft dacă nu vor să citească din bibliografie. Îmi amintesc în mod special de o fetiţă care venea frecvent să-mi ceară cărţi despre fenomenele pe care le descoperea în documentare televizate. Ştiu că o dată auzise de găurile negre. Cu ea, întotdeauna trebuia să fiu pregătită! Erau apoi elevii regretatului profesor Marin Bica, căutau să dezlege din cărţi misterele astronomiei… Întotdeauna le spun copiilor că acum a venit vremea să le citească ei bunicilor, care le-au citit până au învăţat ei literele”. Doamnei Ana i-au plăcut întotdeauna cărţile „cu o latură romantică, dar şi cele despre călătorii, albumele şi ghidurile turistice. Foarte rar las o carte din mână fără să o termin de citit. Întotdeauna trebuie să ştii sfârşitul cărţii!”, spune doamna Ana Borza. De săptămâna viitoare, doamna bibliotecară începe un nou capitol din viaţă: „De luni încep o nouă meserie pe care mi-am dorit-o: cea de bunică! Am o nepoţică de un an, iar alta e pe drum. Dacă nu aveam nepoţi, nu mă pensionam! Acum le voi citi lor!”, a mărturisit doamna Ana!